vineri, 27 februarie 2009

In Memorian Ioan Todeancă

Cezar Vieru a creat un blog în memoria lui Ioan Todeancă şi le propune tuturor celor care l-au cunoscut şi au o vorbă bună de spus să-l contacteze. Blogul poate fi vizualizat la adresa ioantodeanca.blogspot.com (există link si pe blogul meu).

joi, 26 februarie 2009

Venituri? O vacă şi un porc!

Citim cu toţii ziarele democraţiei noastre şi am ajuns să nu ne mai minunăm când vedem că sunt date de pomană resursele naturale ale ţării, că la Guvern se angajează nepoţi, şoferi şi tot ce se mai poartă prin jurul premierului, că pentru marile averi există "mătuşi de serviciu" şi tot aşa... Eu nu cred că oamenii ăştia sunt fericiţi, traiul în "zona zero" şi agoniseala sălbatică fiind unele pe care nu mi le-aş dori... Ajungi să te temi pentru averile acumulate, pentru soarta celor dragi, pentru ce ţi-ar putea descoperi jurnaliştii tabloidelor (ce sunt cu ochii pe tine) şi tot aşa... Trec peste "zona gri", în care trăiesc majoritatea românilor şi dau drept exemplu o femeie ce a venit azi la Filiala Nevăzătorilor şi care trăieşte la un adevărat antipod social. Întrebată de colegul meu Costică ce venituri mai are, pentru a putea completa un dosar, săteanca a răspuns, neaoş: "O vacă şi un porc"! Că trebuie să trăiesc din ceva! Am mai avut şi găini, au murit pe capete şi acum mai am numai cinci! Am ajuns să-mi cumpăr ouă din piaţă când vin la Botoşani, că mi-e dor să mai mănânc un ou!". Ea şi alţii care trăiesc la fel alcătuiesc, încă, grosul votanţilor şi creditează cu încrederea lor naivă oameni care-i uită imediat ce se anunţă rezultatul alegerilor. Şi care sigur nu-şi trec în declaraţia de avere o vacă şi un porc!

marți, 24 februarie 2009

Nu te descuraja, Cristi!

Ştiam de la prânz că invitată "de Dragobete" la Tele M, la "Botoşanii în direct, avea să fie Angela Paveliuc Olaru şi că organizatorii mai căutau un domn, pentru al doilea invitat. Pe la 20.30 mi-am adus aminte de emisiune şi m-am uitat să aflu cine a fost chemat, până la urmă. L-am văzut pe Cristi Costăchel şi m-am oprit să ascult ce spune. Îl ştiu de mult şi mai ştiu că e genul care nu cosmetizează vorbele, lucru destul de rar în zilele noastre. Ei bine, Cristi a vorbit cu maxim de sinceritate despre delicatul subiect al dragostei. Nu a încercat să fie simpatic, să-l aplaude lumea, ci a spus exact ce simte, multe vorbe la care poţi medita şi care atrag atenţia asupra unui impas în care au ajuns oamenii, din acest punct de vedere. Rezultatul? Sunau telefoanele în draci cu aprecieri la adresa doamnei, iar el s-a ales cu titulatura de "robot"! Nu obişnuiesc "să mă bag în seamă", aşa că n-am sunat. Dar scriu pe blog, fiindcă ştiu că e modalitatea în care vorbele ajung rapid "în lume", ca să-i urez succes "robotului". Mai e nevoie, pe lumea asta şi de realism şi de sinceritate. De vorbe frumos împachetate şi zâmbete false eu, una, m-am săturat de mult!

luni, 23 februarie 2009

Ioan Todeancă, interpretând romanţe

A murit Ioan Todeancă!

S-a culcat ieri seară şi nu s-a mai trezit! Nevăzătorii din Botoşani au pierdut, astfel, pe unul dintre cei mai buni dintre ei, la doar 58 de ani. Un veritabil autodidact, om care ştia pe de rost nenumărate monologuri din dramaturgia românească şi străină, care a participat la concursuri de când se ştia, elegant în conversaţie, mereu aşezat în tot ce spunea... Tot timpul s-a gândit la ceilalţi, nu la el. La soţia sa, care era şi este grav bolnavă, la copii, la nepoţi şi uite că acum numai este şi toată familia a rămas în aer, cu totul şi cu totul dezorientată. Nu-mi vine să cred că dimineaţa nu se va mai deschide uşa de la filiala nevăzătorilor din Botoşani şi nu va mai intra domnul Todeancă. Că nu va mai "bate un cui" afară cu domnul Micu, că n-o să mă mai întrebe ce mai e nou prin fonotecă şi când am timp să-i mai fac un CD... E greu de crezut şi de acceptat...

Tinerii actori de la Laurian au nevoie de sprijinul celor care încă mai cred în artă şi nu au buzunarele golite de actuala criză economică...

“Daţi UN LEU pentru Ateneu!” Donaţi un leu pentru Drama Club! Investiţi în CULTURĂ!

Ca să EXISTE, Drama Club are nevoie, pe lângă talent şi sacrificiu, de BANI!!! BANI pentru decoruri, pentru costume, pentru coregrafi, pentru regie, pentru deplasări la festivaluri, pentru drumuri, cazări… bani pentru închiriat sălile de spectacol… mereu bani! E exasperant să cauţi mereu finanţare pentru un proiect. E exasperant când ţi se ridică din umeri… Între noi şi voi se ridică, de multe ori un zid… de netrecut pentru că nu sunt bani!
DRAMA CLUB REPREZINTĂ LICEUL CU PROFESIONALISM, ORI DE CÂTE ORI E POSIBIL! DRAMA CLUB A ADUS PREMII DIN CELE MAI IMPORTANTE! DRAMA CLUB - O ŞCOALĂ CARE MERITĂ SĂ EXISTE!
Pentru deplasarea de pe 27 februarie, avem nevoie de urgentă de bani! Scrieţi-mi pe adresa mea de mail (agachiel@yahoo.com) pentru a vă da detalii despre modul în care ne puteţi dona cât de puţin! Orice sponsorizare e binevenită!
Cîndva s-a construit Ateneul Român prin subvenţie publică! “Daţi UN LEU pentru Ateneu!” Donaţi un leu pentru Drama Club! Învestiţi în CULTURĂ! Satisfacţia e uriaşă!
Deveniţi fani Drama!
Doi dintre foştii mei elevi şi-au oferit sprijinul pentru Drama Club, doi Iulieni cu inimile cît Laurianul…Unul este economist la Bruxelles, Iulian Şuhanea. Îl iubim şi-i dorim cît mai mult succes. Celălalt este student şi informatician de succes la Bucureşti! Iulian Hostiuc, fost dramist de mare clasă. Aşadar, lor le mulţumesc, în numele trupei Drama Club şi le mulţumesc şi colegilor şi elevilor care au luat în serios acţiunea “Un leu pentru Drama Club, un leu pentru CULTURĂ!”
(Apel preluat de pe elenaagachi.wordpress.com)

duminică, 22 februarie 2009

O idee de aprofundat...

"Învingătorii sunt cei ce fac lucrurile să se întâmple. Învinşii sunt cei ce lasă lucrurile la voia întâmplării". Fraza era inclusă într-un mesaj pe care l-am primit mai devreme şi mi-a atras în mod special atenţia. O scriu şi pe blog să n-o uit cumva...

Un zâmbet, pentru cei ce-mi accesează blogul...

Ninsoare de februarie, la Botosani


joi, 19 februarie 2009

Ştiaţi câte lucruri deosebite s-au întâmplat pe 20 februarie?

1547: Eduard al VI-lea este încoronat rege al Angliei la Westminster Abbey;
1791: S-a născut Carl Czerny, muzician, pianist virtuoz austriac;
1838: La Iaşi elevii Conservatorului Filarmonic dramatic din oraş susţin prima reprezentaţie de operă în limba română: "Norma" de Bellini;
1878: Papa Leon al XIII-lea îşi începe pontificatul;
1882: A venit pe lume filozoful german Nicolai Hartmann;
1888: S-a născut scriitorul şi eseistul francez George Bernanos;
1922: A avut loc, la Bucureşti, logodna Principesei Maria (Mignon) a României cu Principele Alexandru (unicul fiu al regelui Serbiei, Petru I Karagheorghevici); nunta a avut loc la 8 iunie 1922, la Belgrad;
1924: A venit pe lume Eugen Barbu, scriitor, scenarist, publicist (d. 1993);
1925: S-a născut regizorul american Robert Altman;
1926: A apărut, la Bucureşti, Viaţa literară (până în 1938, cu întreruperi), sub direcţia lui George Murnu;
1927: A venit pe lume actorul american Sidney Poitier;
1927: S-a născut Mircea Maliţa, scriitor, matematician şi diplomat;
1932: A apărut, la Bucureşti, România literară. Gazetă de critică şi informaţie literară, artistică şi culturală, sub direcţia lui Liviu Rebreanu;
1938: A debutat, la postul de radio Bucureşti, Maria Tănase, cea care va deveni simbolul cântecului popular românesc;
1938: A fost decretată o nouă Constituţie, promulgată la 27 februarie 1938, prin care se introducea dictatura regală a lui Carol al II–lea (1930–1940) şi sfârşitul regimului parlamentar;
1947: A venit pe lume actorul american Peter Strauss;
1962: A fost lansată nava cosmică Mercury–Atlas 6, cu astronautul John Glenn, care realizează primul zbor american pe orbită;
1966: A venit pe lume Cindy Crawford, fotomodel, actriţă americană;
1967: S-a născut Kurt Cobain, liderul formaţiei rock Nirvana;
1986: A fost plasat pe orbită primul element al staţiei orbitale MIR;
1991: S-a inaugurat oficial, la Praga, Secretariatul Permanent al CSCE (Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa – din decembrie 1994, OSCE);
2006: A fost inaugurată Low Racoviţă, prima staţie românească din Antartica.
În aceeaşi zi (într-un an pe care îl trec sub tăcere) m-am născut şi eu, eveniment, pentru mine cel puţin, la fel de important ca şi cele dinainte...
Motiv pentru care îmi urez, încă din seara asta, "La Mulţi Ani"...

marți, 17 februarie 2009

Fotografie din luna octombrie a anului trecut, făcută de ing. Nicolae Iosub în satul Eminescu. Mulţumesc, domnule Iosub!

Îmi pierd vremea!

Ăsta e sentimentul zilei, legat de multe din lucrurile pe care le fac si în care cred. Ar fi timpul să mai operez ceva schimbări în viaţa mea, pentru că maniera în care e organizată la ora actuală nu e deloc în regulă. Vorba lui Scarlett, mă voi gândi mâine, fiindcă azi am bocit vreo oră şi nu judec suficient de lucid.

luni, 16 februarie 2009

Evenimente "de bine"

Astăzi s-au întâmplat câteva lucruri interesante. În primul rând, un membru al Filialei nevăzătorilor m-a invitat sâmbătă la o pomenire după o rudă de-a sa, invitaţie ce m-a onorat, pentru că ţine de zona firescului, ce contează pentru mine. În al doilea, mi s-a povestit şi voi şi scrie pentru miercuri despre maniera în care liceeni din altă ţară (detalii în Monitorul!), au simulat o şedinţă ONU. În al treilea, scrie pe Botosaninews că liderul local al PSD a fost suspendat din funcţie. Mare minune! Am vaga bănuială că l-au sabotat şi ai lui, dar şi colegii de Alianţă... Aşteptăm, cu toţii, noutăţi în domeniu...

sâmbătă, 14 februarie 2009

Tired...

Am avut o zi complet aiurea. Am stat de dimineaţă până acum la calculator şi am lucrat pentru ziar cât în 4 - 5 zile normale. Probabil ca să fac abstracţie de faptul că azi e Valentine's Day... De fapt tot eu am scris despre cât e de controversată sărbătoarea şi despre negarea ei... Cu toată înţelepciunea de rigoare, tot o zi aiurea am avut... Am mai gătit câte ceva, m-am uitat lung la perdele şi am tras concluzia că ar merita o întâlnire cu maşina de spălat. Am mai aruncat o privire pe balcon şi am văzut cât de dezolant e afară... Cu toată diversitatea lucrurilor pe care le fac, parcă iar îmi bate la uşă rutina, ceea ce e foarte grav... Poate e vreun film de Doamne Ajută la televizor şi îmi mai revin...

vineri, 13 februarie 2009

Obiceiuri, statistici şi viruşi informatici de Valentine’s Day

* Romanii sunt specialisti in sarbatori si traditii, Valentine's Day, o sarbatoare imprumutata, nefăcând exceptie *
Sunt o multime de teorii despre originile acestei sarbatori. Unii spun ca a luat nastere o data cu moartea Sfantului Valentin, pe 14 februarie 249 i.H. Pe de alta parte, legenda spune ca aceasta sarbatoare a aparut pe vremea imparatului Claudiu al II-lea.
Pentru ca barbatii familisti refuzau sa se inroleze in armata, imparatul a interzis casatoriile. Preotul Valentin, scrie eva.ro, a fost singurul om care a reusit sa treaca peste aceasta lege si sa-i ajute pe crestini sa se casatoreasca. La un moment dat, a fost descoperit si intemnitat. In inchisoare, s-a indragostit de fiica unui gardian, careia ii trimitea zilnic scrisori de dragoste. El a fost executat pe 14 februarie si, de atunci, aceasta zi s-a transformat in ziua Sfantului Valentin.
Tradiţii de “Valentine”
Ca orice sarbatoare ce se respectă, Ziua Indragostitilor trebuie sa "beneficieze" si de traditii. Se spune ca, daca aţi gasit o manusa de Valentine's Day, cu siguranta cel care a pierdut-o vă va fi sot sau soţie. Tot conform traditiei, daca pe deasupra zboara o vrabie, cel sau cea cu care vă veţi casatori va fi sarac (ă), dar veţi fi foarte fericit (ă), iar daca veţi vedea un sticlete, “jumatatea” va fi o persoană bogată. De asemenea, primul nume de barbat pe care il auziţi in ziua de 14 februarie va fi numele viitorului sot.
In ziua de Sfantul Valentin, cei care lucreaza la construirea unei biserici spun rugaciuni si se spovedesc. In dimineata acestei zile, se pune agheasma in apa, pentru ca toate animalele de casa sa bea din ea, iar daca Sfantul Valentin pica lunea, gospodarii nu pun closca in nicio zi de luni de peste an. Cei credinciosi sau superstitiosi aleg sa manance o singura data in aceasta zi si nu gatesc cu grasime. Mai mult decat atat, daca porumbeii salbatici se intorc pe 14 februarie, este semn de primavara.
Obiceiuri pe mapamond
Valentine's Day se sarbatoreste in toata lumea. Chiar daca si in alte tari exista un omolog al Sfantului Valentin, asa cum se intampla si la noi, locuitorii sarbatoresc si ziua de 14 februarie, care, intr-un fel, a devenit sarbatoarea internationala a dragostei.
* In Japonia, femeile sunt cele care ofera cadouri barbatilor din viata lor. In mod normal, cadourile sunt cutii de ciocolata, pe care cele mai multe femei le ofera sefilor, colegilor, prietenilor si membrilor familiei. Aceste cadouri, mentionează fabricadebani.ro, sunt numite "giri choco," sau "ciocolate obligatorii". Iubitii femeilor japoneze primesc un tip special de cadou cu aceasta ocazie. De regula este vorba despre o cutie mai mare de ciocolata, care se numeste honmei-choko, (ciocolata data persoanei iubite), dar poate fi si un alt dar, cum ar fi o cravata sau butoni. În ultimii ani, a devenit un trend ca femeile sa isi cumpere singure ciocolata, ca un fel de rasfat. Barbatii, însă, nu pot rasufla usurati. Ei trebuie sa isi ia revansa pe 14 martie, cunoscuta ca Ziua Alba. La inceput cadoul de retur trebuia sa fie o bezea, o ciocolata alba sau flori, dar acum lenjeria a devenit un cadou foarte des intalnit;
* Obiceiuri similare se intalnesc si in Coreea, si aici Ziua Alba fiind o parte importanta a culturii. Ce avem aici insa special? "Pepero Day", serbata pe 11 noiembrie in fiecare an, de multe cupluri tinere. Numele acestei zile vine de la popularii biscuiti cu acest nume si consta in schimbul de ciocolata, bomboane si alte daruri. Nici cei singuri nu sunt uitati. Ei celebreaza ziua de 14 aprilie (Ziua Neagra) impreuna, mancand Jajang noodles, un fel de paste de culoare neagra;
* Intr-un orasel din Marea Britanie, exista legenda conform careia, in ziua de Sfantul Valentin, un barbat pe nume Jack Valentin impartea fiecarui copil dulciuri si cadouri. Pe de alta parte, in Slovenia, legenda spune ca pe 14 februarie incep sa cresca plantele si florile si, de asemenea, se crede ca in aceasta zi se casatoresc pasarile. Omologul Sfantului Valentin la sloveni este ziua de 12 martie, ziua iubirii;
* În Franta, tara traditionalista, locuitorii recunosc intr-o oarecare masura ziua Sfantului Valentin si o sarbatoresc ca toti ceilalti. Pentru galezi, ziua iubirii este 25 ianuarie, când il comemoreaza pe Sf. Dwynwen, sfantul patron al indragostitilor. Asa cum la noi exista Dragobetele, in Danemarca si Norvegia exista asa numitul Valentinsdag. Nu este o sarbatoare foarte importanta, putini sunt cei care-si amintesc de aceasta zi si o petrec alaturi de cel drag;
* Columbienii sarbatoresc iubirea in a treia zi de vineri si cea de-a treia zi de sambata ale lunii septembrie. La ei sarbatoarea se numeste Ziua Prietenului Secret. In aceasta zi, fiecare locuitor isi alege un prieten caruia ii face un cadou secret. In Brazilia, ziua iubirii se celebreaza pe 12 iunie, cu o zi inaintea zilei Sfantului Anton, sfantul casatoriei. Omologul Sfantului Anton in calendarul turcilor este Sfantul Gregor, care se serbeaza pe 4 noiembrie;
* In Germania, a devenit deja o obisnuinta ca tanarul sa vina la iubita lui cu un buchet de trandafiri. In Italia, pe 14 februarie avea loc Festivalul Primaverii. Totul se petrecea in aer liber, se asculta muzica si se citeau poezii. In Torino, exista obisnuinta ca tinerii sa-si anunte logodna in aceasta zi.
Statisticile Valentine's Day
Potrivit datelor oferite de catre "The Greeting Card Association", aproximativ un miliard de felicitari sunt trimise anual in intreaga lume in preajma Sf. Valentine pozitionand aceasta sarbatoare pe locul doi dupa sarbatoarea Craciunului. De asemenea, cadourile de Valentine’s Day sunt cumparate in proportie de 85% de catre femei. Cea mai veche felicitare de Valentine’s Day a fost facuta in ajurul anului 1400 si acum poate fi admirata in British Museum. In functie de popularitate, felicitarile de Sf. Valentine sunt oferite profesorilor, copiilor, mamelor, sotiilor si iubitului/ei.
In intreaga lume, cu ocazia celebrarii dragostei sunt daruite peste cincizeci de milioane de trandafiri in fiecare an. Conform statisticilor 73% dintre cei care cumpara flori cu ocazia acestei zile sunt barbati, iar 27% sunt femei. Amuzant este faptul ca, potrivit statisticilor, 15% dintre femeile din SUA isi trimit singure flori cu ocazia zilei iubirii.
Valentine's Day este un moment de sarbatoare si pentru animale. 3% dintre proprietarii de animale de companie cumpara cadouri pentru prietenii lor necuvantatori de Sf. Valentine.
Miscari anti-Valentine’s Day
Multi considera ziua de 14 februarie o gaselnita a comerciantilor de a-si creste considerabil profitul.
Sf. Valentine a ajuns sa fie numita Sarbatoarea Hallmark din cauza milioanelor de cadouri care sunt oferite anual in aceasta zi, o mare parte dintre acestea fiind felicitari Hallmark. Multe companii, dar si mici intreprinzatori fac profituri uriase din vanzarea masiva de felicitari, flori, bomboane, jucarii din plus si alte cadouri specifice.
In timp ce Valentine's Day este asteptata cu nerabdare de catre indragostiti, sarbatoarea este detestata de cei singuri. Magazinele pline de lumanari, bomboane si inimioare ii deprima pe acestia, iar multi dintre ei au ajuns sa numeasca sarbatoarea de Valentine’s Day, "Ziua celor singuri in dragoste- Singles Awareness Day".
Fenomenul nu ii sperie insa pe comercianti. Singles Awareness Day este, de asemenea, sarbatorita chiar daca nu pe 14, ci pe 13 sau 15 februarie, pentru a scapa de latura comerciala a sarbatorii. Oamenii se aduna sa-si celebreze singuratatea si isi ureaza "Happy SAD!"
Incep sa devina din ce in ce mai populare si felicitarile anti-Valentine, care promoveaza singuratea si sunt impotriva sarbatorii de Valentine's Day. In aceste conditii, comerciantii chiar nu au de ce sa-si faca griji.
Pericol de … virusi informatici
Daca primiti un email de la o persoana necunoscuta care contine o felicitare de Ziua Indragostitilor, este foarte posibil sa fie un virus de tip troian, si nu o admiratoare secreta in spatele felicitarii, avertiza, recent, intr-un comunicat, FBI.
E-mailul directioneaza utilizatorul catre un link a carui accesare ar trebui sa-l conecteze pe acesta la o pagina care contine felicitarea (e-card-ul). De fapt, o data accesat linkul, virusul este copiat in calculator si activat, computerul devenind, astfel, parte a unei retele botnet. Retelele botnet sunt retele de masini virusate care sunt controlate de catre un singur utilizator, determinand expunerea informatiilor personale si spamul.
Se recomanda precautie cu privire la orice email primit de la persoane necunoscute; linkurile si fisierele atasate nu trebuie deschise.

joi, 12 februarie 2009

Perle ale oamenilor importanţi

Mă întalnesc azi cu un cunoscut şi apoi cu un domn ce aşteaptă instalarea într-un post important. Zâmbete, vorbe de complezenţă şi alte cele. N-am de lucru şi fac şi eu o glumă: "Ei, după ce va fi uns în funcţie, nu ne vom mai întâlni cu domnul "X" mergând pe jos...". La care vine şi replica: "Numai un prost poate crede aşa ceva!". Zâmbesc şi eu suav, înjur în gând şi-mi promit că nu voi ajunge pe la uşa respectivului, când va fi înscăunat. Că de, proastă fiind, sigur n-o voi nimeri... A naibii de grea e limba română, nuanţele ei, talentul de a nu da cu bâta în baltă chiar şi atunci când eşti bine intenţionat... Puţini le stăpânesc...

miercuri, 11 februarie 2009

Un botoşănean, cercetător la Universitatea din San Diego

* Din când în când, semeni născuţi pe aceste meleaguri demonstrează că trăim pe un pământ care continuă să dea lumii oameni de valoare, faptul că există şi au succes încurajându-te să ne păstrăm verticalitatea şi speranţa *
Olimpia Irinciuc, profesor la Şcoala 12 Botoşani, e extrem de fericită că unul dintre foştii elevi urcă treaptă după treaptă într-o carieră de invidiat, în Statele Unite. “Încă din 1988 am remarcat printre elevii din clasa mea un băieţel de o inteligenţă şi o sensibilitate ieşite din comun: Andrei Irimia. Manifesta o uşurinţă uimitoare în a învăţa limbile engleză şi franceză şi o dorinţă exemplară de a afla totul, concretizată în lecturi aprofundate. Ne-am despărţit la absolvirea clasei a VIII-a. Eu am rămas profesoară la Şcoala 12 din Botoşani, Andrei a plecat în lume şi a cucerit-o!”.
Lungul drum de la statutul de licean la cel de cercetător
“În primăvara anului 1998 am aflat cu bucurie că fusesem selecţionat, în urma unui concurs pentru obţinerea unei burse de studii la Nashville, capitala statului Tennessee. Am sosit în Statele Unite pe 12 august 1998, dată de la care se împlinesc în vară 11 ani“, i se destăinuie Andrei fostei profesoare. Ce a urmat, a fost o muncă uriaşă. A absolvit doi ani de liceu într-unul singur, iar apoi i s-a oferit o bursă de merit pentru a urma cursurile unei universităţi: “Intenţia mea în România fusese să urmez o facultate de limbi străine. După sosirea în Statele Unite, a început să mă intereseze şi domeniul ştiinţific. Astfel, de-a lungul anilor 1999-2002, am urmat cursuri de informatică, matematică şi fizică, chiar dacă limbile străine au continuat să mă pasioneze”. A absolvit facultatea cu specializarea principală în informatică şi cu două specializari secundare, în matematică şi în limba franceză. Au urmat două masterate: primul în informatică (2004) şi al doilea în fizică (2006). Ca doctorand, a făcut cercetare în domeniul fizicii atomice teoretice, apoi al bioelectromagnetismului, în care şi-a scris şi disertaţia, al cărui subiect a fost studiul fiziologiei patologice cardiace - folosind metode de dinamică neliniară. A obţinut diploma de doctorat în fizică în 2007, iar acum este cercetător postdoctoral la Universitatea din California, de la San Diego. “În ce priveşte planurile de viitor, Andrei şi-a propus să îşi continue cariera de cercetare în biofizică, axându-şi interesul pe studiul creierului şi al neurofiziologiei. Şi să obţină o poziţie de profesor universitar. Întrucât are doar 27 de ani, există speranţa ca şi oraşul Botoşani să dea lumii un câştigător al Premiului Nobel”, crede Olimpia Irinciuc.
America, o ţară la care încă visează mulţi
În accepţia lui Andrei Irimia, expresia arhiuzitată “America este ţara tuturor posibilităţilor” este una suficient de vagă pentru a permite celor care o aud să-şi creeze în minte o imagine idealizată despre SUA, chiar dacă e una care nu corespunde întotdeauna realităţii. “Pe de o parte, este adevărat că Statele Unite oferă numeroase oportunităţi şi avantaje care lipsesc în multe alte ţări. Pe de alta, idealizarea pe care am menţionat-o implică, din nefericire, şi posibilitatea unor exagerări. America rămâne ţara la care visează mulţi. Tendinţa de a idealiza a fost încurajată de marea cantitate de material informaţional “importat” din SUA, care a inundat piata est-europeană după căderea comunismului. Informaţiile predominante sunt de natură vizuală şi cinematografică, maniera în care e prezentată “ţara tuturor posibilităţilor” fiind de înţeles, din moment ce fiecare îşi doreste ca ţara sa să fie prezentată într-o lumină cât mai atrăgătoare. În ultimii ani, de exemplu, am citit multe articole din presa românească în care s-a deplâns faptul că imaginea pe care străinii o au despre România este mai mult decât negativă. Tendinţa Americii de a proiecta o imagine “de vis” despre sine e explicabilă. Cu toate acestea, realitatea este, nu o dată, diferită”, explică Andrei.
Perseverenţa şi ambiţia, importante în carieră
În România, am avut suficient răgaz să aflăm cum se face, în mod obişnuit, carieră. În “State”, cursul e de cele mai multe ori diferit: “Talentul nativ şi inteligenţa sunt folositoare, numai că ele fac parte din fundamentul genetic al fiinţei umane, care nu poate asigura de unul singur realizarea în viaţă. Pentru atingerea acestui scop este necesară, fără îndoială, şi prezenţa altor factori, mă refer în special la calitatea şi durata educaţiei, care să stimuleze dezvoltarea aptitudinilor naturale ale individului. Inventatorului american Thomas Edison îi aparţine celebrul citat conform căruia “geniul este 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie”. După părerea mea, un lucru similar se poate spune şi despre treptele afirmării cinstite în SUA. Deşi este adevărat că talentul şi inteligenţa sunt de mare ajutor, la fel de importante sunt perseverenţa, puterea de sacrificiu, ambiţia de a înainta în viaţă (în contrast cu tendinţa indolentă a multora de a sta pe loc chiar şi atunci când există oportunităţi în jurul lor), dorinţa de a-i înţelege atât pe ceilalţi cât şi pe noi înşişi, precum şi alte calităţi cu care, din păcate, nu ne naştem”, completează tânărul plecat de pe meleaguri botoşănene.
Nivel de învăţământ corelat cu aptitudinile elevilor
În America, există atât şcoli publice cât şi particulare. “Pot exista diferenţe foarte mari de la o şcoală la alta, atât în privinţa sistemului educativ folosit, cât şi a nivelului de predare, care este de multe ori direct corelat cu aptitudinile elevilor. Şcolile publice au un sistem oarecum mai uniform, însă chiar şi în acest caz pot exista diferenţe foarte mari. E greu de făcut o comparaţie între sistemul americam şi cel românesc de învăţământ. Aici, există şcoli în care cea mai bună speranţă a profesorilor este să poată menţine o oarecare disciplină în timpul orelor, iar nivelul educativ lasă mult de dorit. La celălalt capăt al spectrului, există şcoli realmente competitive, unde se dau examene de admitere chiar mai dificile decât cele care se dădeau cândva în România şi unde calitatea educaţiei este excelentă”, apreciază Andrei.
Universităţile americane sunt organizate de obicei în jurul unui campus, iar foarte multe activităţi sociale ale studenţilor au loc în vecinătate. “În fiecare campus sunt multe activităţi interesante, unele organizate de universitate, altele doar de studenţi. Îmi amintesc cu mare plăcere serile petrecute alături de prieteni la restaurant sau la concerte de muzică, care sunt destul de frecvente. Îmi plăceau de asemenea şi serile petrecute la operă, care împreună cu muzica simfonică continuă să mă intereseze şi acum. Cadrele universitare sunt, în general, tratate cu mult respect de majoritatea studenţilor, iar de multe ori există interacţiuni plăcute de prietenie sau de colaborare ştiinţifică între cele două grupuri”, povesteşte tânărul cercetător român.
Nostalgiile copilăriei
Andrei Irimia îşi aminteşte cu plăcere de anii de şcoală de la Botoşani. “Observând învăţământul american preuniversitar în numeroase ipostaze, am realizat că un nivel ca al educaţiei mele de la Şcoala 12 ar fi fost foarte greu, dacă nu imposibil de obţinut aici. Cred că mulţi dintre profesorii mei ar fi meritat mai mult şi că de fapt li s-a acordat mult prea puţin. Îmi amintesc cu mare plăcere orele de istorie, iar de la română ţin minte şi azi o bună parte din poemul “Călin, file din poveste”. Reţin până şi scurtele poezioare de limbă franceză pe care le-am învăţat în clasa a III-a, acum aproape 20 de ani. Orele de matematică şi temuta exclamaţie “Caietul de teme pe bancă!” nu le voi uita niciodată. Pentru amintirile minunate din acei ani fericiţi şi lipsiţi de griji, precum şi pentru influenţa pe care au avut-o asupra dezvoltării mele intelectuale şi emoţionale, le mulţumesc din suflet profesorilor mei. Pentru curajul şi dedicaţia lor, le voi fi recunoscător pentru întreg restul vieţii”, încheie Andrei.

Andrei Irimia, un botoşănean ajuns cercetător la Universitatea din San Diego, SUA. Detalii, in Monitorul de Botoşani de astăzi, 11 februarie

sâmbătă, 7 februarie 2009

Gruparea colecţionarilor "Mihai Eminescu Botoşani" are site

Nicolae Iosub, cunoscut colecţionar botoşănean şi pasionat de tot ce a însemnat trecerea lui Eminescu pe acest pământ, a realizat şi a lansat site-ul http://digitalin.ro/luceafarul. Accesaţi-l, merită!

vineri, 6 februarie 2009

Mă bucur...

Din când în când, lucrurile pe care le fac sunt cu adevărat importante. Aşa e şi pagina care va apărea miercuri în Monitorul de Botoşani, despre un tânăr din Botoşani care e în momentul de faţă cercetător la o universitate din Statele Unite. Protagonist al unei cariere de excepţie, cel despre care am scris e din categoria celor care te fac să realizezi că viaţa merită trăită, că poţi avea succes în existenţă prin muncă cinstită, evident, dublată de calităţi native, ambiţie şi multă perseverenţă. Mai multe, miercuri, în ziar!

marți, 3 februarie 2009

Jurnalul unui taliban

Luni: Ma bligdizezg. Marti: A venid baiadu vecinului la mine in gurde, mi-a vurad o vaga ji mi-a omorad gadzelu. Miercuri: Am omorad eu baiadu. Joi: A venid dadal baiadului la mine gu doada vamilia ji gu doade rudele za ma omoare. Vineri: I-am omorad eu be dodzi. Sambata: S-a adunad dod zadul in vadza gazei mele za ma izgoneazga din zad. Duminica: Am omorad eu dod zadul. Luni: Iar ma bligdizezg (mass de la toto toto)

luni, 2 februarie 2009

Minuni la care vom mai asista în 2009

Am citit in seara aceasta două ştiri interesante. Una pe Botosaninews, unde scrie că "Anca Apăvăloaie, susţinută politic de PSD pe funcţia de director al Oficiului de Mobilizare a Economiei, a renunţat la acest post inainte de a fi numită" şi alta pe Hotnews, ce relatează despre demisia lui Liviu Dragnea de la conducerea MAI. După 12 zile de şefie... Interesant, extrem de interesant... In primul caz, fiindcă nu cunosc persoana, e posibil să fie vorba de o probă de realism ce merită lăudată. Auzi, "Oficiu de mobilizare a economiei...". La Botoşani! Una, că n-am ştiut până acum că avem un astfel de oficiu, a doua ce Dumnezeu să mai mobilizezi, că e pe chituci totul... În ce priveşte demisia ministerială, întrucât ea survine după un timp, fie şi el scurt, în care realitatea a putut fi "palpată", e posibil ca domnul ex - ministru să fi realizat că e mai rentabilă şefia CJ Teleorman decât a unui minister calicit de criză. E foarte uşor să fii lider când stai pe un morman de bani şi ceva mai greu când trebui să-ţi pui mintea la contribuţie şi să realizezi ceva cu resurse limitate sau doar cu hei - rup. Mamă - mamă, ce am mai practicat sistemul... Câte acţiuni culturale, cu super - impact, am organizat cu finanţări minimale... Şi la ce mi-a folosit! Deci, fiindcă am stat destul la calculator, mă gândesc că am putea iniţia un joc: ghici cine e următorul care dă bir cu fugiţii... Interesting, cum ar spune Jack Sparrow, în "Piraţii din Caraibe"...

Peste un deceniu, România riscă să rămână fără rezerve de gaze naturale

* Speranţa de prelungire a „termenului” stă în zăcămintele neexploatate *
Încă din vara anului 2007, Business Standard anunţa că ţara noastră va rămâne în 2022 fără gaze, calculele analiştilor economici arătând ca zăcămintele exploatate acum de Petrom, Romgaz şi celelalte companii sunt într-o fază avansată de epuizare.
Conform aceleiaşi publicaţii, producţia internă de gaze naturale este dominată de doi mari jucători - Petrom, companie controlată de OMV din Aus¬tria şi Romgaz, aflată în portofoliul statului român, cărora li se adaugă alte patru companii, cu capital străin, ce împart “felii mici”: Amromco, Wintershall Medias, Falcon Oil&Gas şi Toreador. La nivelul distribuţiei, piaţa este împărţită între mai multe companii, cele mai mari fiind fostele Distrigazuri, actualmente Distrigaz Sud - intrata în portfoliul francezilor de la Gaz de France, şi E.ON Gaz România, deţinută de nemţii de la E.ON Ruhrgas. Ariile celor două companii sunt delimitate foarte clar. Distrigaz Sud furnizează gaz judeţelor din sudul României, iar E.ON Gaz în marea parte a judeţelor din ţară. Conform strategiei energetice elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, zăcămintele de gaze ale Romaniei erau estimate la 184,1 miliarde de metri cubi, ceea ce înseamnă că, raportat la actuala producţie de gaze, aceste rezerve se vor epuiza până în 2022.
Speranţa, zăcămintele nevalorificate
În primăvara lui 2005, la Congresul român de petrol şi gaze organizat la Bucureşti, se anunţa onorantul fapt că România a fost prima ţară producătoare de petrol din lume, înregistrând din 1857 până în anul congresului o producţie de 715 milioane tone de ţiţei şi 1070 miliarde m.c. de gaze naturale. “Structurile petroliere şi gazeifere româneşti sunt în general de dimensiuni mici sau medii, dar foarte numeroase, aproximativ 500. După unii cercetători, au rămas în subsolul ţării încă 30-40% acumulări de petrol şi gaze neidentificate, procentaj raportat la totalul zăcămintelor explorate şi exploatate, care fac obiectul cercetărilor, în diferite regiuni ale ţării şi în Platoul Mării Negre. În ultimii ani s-au executat lucrări de explorare pentru petrol şi gaze, pe baza unor acorduri legale, în valoare de peste 400 mil. USD, din care companiile străine au investit peste 250 mil. USD” (Congresul român de petrol şi gaze, Bucureşti, 2005).
În vara anului trecut şi Cotidianul “Gândul” făcea vorbire despre “rezerve dovedite” ale ţării noastre, ajunse la un cuantum de 150 miliarde metri cubi, dar şi la extrem de necesarele reserve, încă incerte. "Este posibil să mai avem o rezervă de aproape 100 miliarde de metri cubi de gaze", declara Mihai Silviu German, director general adjunct în cadrul ANRM, citat de “Gândul”. Dacă se va dovedi că această rezervă există, înseamnă că mai putem vorbi de gaz românesc 20 de ani de aici încolo. În prezent, gazul extras din ţară asigură 60-70% din consumul intern, restul fiind importat de la ruşi. Din cauza epuizării naturale a resurselor interne, România va fi nevoită să cumpere din ce în ce mai mult de afară, evident la preţuri în continuă creştere.
Cei doi mari operatori nutresc speranţa că resursele interne sunt mult mai mari decât cele estimate de ANRM. Mariana Gheorghe, director general executiv Petrom, declara în “Gândul” că “dacă Mol (compania petrolieră din Ungaria, n.r.) a descoperit zăcăminte în Columbia unde nimeni nu credea, nu văd de ce nu am descoperi alte zăcăminte în România”. În 2007, Petrom a anunţat că a descoperit lângă Focşani unul dintre cele mai importante zăcăminte de gaze de după 1990.
Cea mai mare descoperire a fost făcută la Sighişoara, în 2003, de către Romgaz şi Wintershall AG, companie de petrol şi gaze din Germania. În 2006, o ştire din Ungaria a făcut destul de multă vâlvă în România. Compania canadiană Falcon Oil and Gas a găsit rezerve importante de gaze naturale în zona localităţii Mako, aflată la câţiva kilometri de graniţa cu ţara noastră. În bazinul Nădlac, aflat în apropierea acelui perimetru, dreptul de exploatare îl deţine Carpathian Energy Companie Petroliferă, societate cu capital canadian. Până în 2004, perimetrul a fost exploatat de Petrom.
Gaze naturale stocate în cavităţile saline
România dispune de un potenţial important, încă nevalorificat, dar pe care investitorii cu experienţă îl vizează: stocarea gazelor naturale în cavităţile saline. Primii care au intuit importanţa acestui potenţial şi care au marşat pe ideea dezvoltării unor capacităţi de stocare a gazelor în cavităţi saline sunt francezii de la Gaz de France (GdF). Tatonările în această direcţie au început încă din anul 1998, când, în colaborare cu Societatea Naţională a Sării, Salrom, şi cu societatea Romgaz, GdF a realizat un studiu de fezabilitate privind posibilităţile de stocare a gazelor naturale în cavităţi saline. Studiul, explică Andrei Minciunescu, director tehnic al Salrom, citat de “Capital”, a inventariat toate cavităţile saline aparţinând societăţii: „Analiza a evidenţiat că singurul zăcământ de sare, din cele existente în România, cu caracteristici optime pentru stocarea gazului natural, este cel de la Ocna Mureş, judeţul Alba, care se află la o adâncime
de peste 10.000 de metri“, a precizat Minciunescu. Restul zăcămintelor analizate s-a dovedit a nu îndeplini condiţiile de siguranţă necesare pentru stocarea gazelor, în principal din cauză că prezentau fisuri, neetanşeităţi, canale de comunicare între caverne.
La acea dată, estimările studiului au evidenţiat ca necesară o investiţie de 60 milioane de dolari, pentru execuţia, în zăcământul de la Ocna Mureş, a unor cavităţi destinate stocării, cu o capacitate aproximativă de 200 milioane de metri cubi (mc) de gaze naturale.
Demersul de la acea vreme s-a oprit la etapa studiului, dar ideea a revenit în forţă în contextul actual al pieţei gazelor, când se previzionează accentuarea dependenţei de importuri şi menţinerea trendului ascendent al preţului gazelor. Problema siguranţei în aprovizionare, devenită prioritate absolută la nivelul întregii Europe, după criza ruso-ucraineană, şi necesitatea unei flexibilităţi sporite în acoperirea cererii sezoniere de gaze au evidenţiat rolul-cheie al sectorului de înmagazinare. Stocarea în cavităţi saline poate reprezenta o piesă esenţială în securitatea energetică a României.
Alte strategii posibile
Din cauza scăderii rezervelor interne, producătorii de gaze naturale autohtoni au început să-şi îndrepte atenţia spre noi pieţe. Petrom, de exemplu, deja prezent pe piaţa din Kazahstan, vrea să se extindă în Regiunea Caspică, acolo unde vrea să creeze un al doilea centru regional, după România. Pe de altă parte, Romgaz anunţă, conform Business Standard, că intenţionează să intre pe pieţele din Ungaria, Ucraina şi Turcia, căutând parteneriate cu alte companii similare pentru explorare şi exploatare. Companiile mici prezente pe piaţa ro¬mânească urmăresc să valorifice zăcă¬min¬tele la care au renunţat Petrom şi Romgaz. Din 1999 până în prezent, aceste societăţi au investit 10 milioane de dolari în dezvoltarea acestor câmpuri, potrivit oficialilor de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.
La nivelul distribuţiilor, principala preocupare a companiilor este schimbarea reţelelor vechi de conducte. În ceea ce priveşte dezvoltarea, E.ON Gaz România intenţionează să intre pe piaţa de producţie a centralelor termice, pentru a-şi creşte volumul de gaze livrate. Deşi prognozele, din orice unghi le-ai privi, sunt destul de sumbre, România rămâne cel mai mare producător de gaze naturale din Europa Centrală şi de Est. Dacă ţara noastră are o producţie anuală de 12 miliarde de metri cubi de gaze naturale, Bulgaria produce, pe an, 3,1 miliarde metri cubi, Croaţia 2,8 miliarde metri cubi, iar Ungaria 3,1 miliarde metri cubi.
România va avea al treilea mare producător de gaze
Midia Resources SRL va deveni al treilea producător de gaze naturale, după Petrom şi Romgaz, cu o producţie estimată la 1 miliard de metri cubi de gaze naturale pe an şi o cotă de piaţă de circa 10%. Asta după delimitarea platoului continental din Marea Neagră, susţine Mihai German, directorul general adjunct al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, citat de NewsIn.
România se judecă la Haga cu Ucraina din 2004 pentru delimitarea platoului continental din Marea Neagră şi stabilirea zonei economice exclusive. "În 3 februarie este aşteptat deznodământul în acest caz, iar rezultatul se cuantifică în resurse energetice: 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale şi zece milioane de tone de petrol, resurse care ar contribui semnificativ la reducerea importului de ţiţei şi gaze naturale ale României, implicit a riscului dat de evoluţia unor factori externi, necontrolabili", a declarat Mihai German.