duminică, 31 octombrie 2010

Straniu rendez - vous cu trecutul, la Biserica "Uspenia" Botoşani







marți, 26 octombrie 2010

De-ale sponsorizărilor....

Am tot auzit în ultima vreme discuţii la subiect, aşa că m-am gândit să formulez câteva consideraţii. Încerc să statuez, aşa, după mintea mea, cadrul în care ceri o sponsorizare. Trebuie, pentru început, să ai o motivaţie serioasă, să ceri bani sau produse pentru o cauză cu adevărat nobilă. Şi, destul de important, să ceri dacă nu te descurci cu resursele proprii. Adică, dacă prin buzunare nu-ţi bate vântul, stai cuminte sau pui chiar tu umărul întru rezolvarea unei probleme spinoase.
Apoi, ţii cont cât de proaste sunt vremurile şi cât de aiurea e Legea sponsorizării. Nimeni nu-ţi dă ceva dacă nu are un interes bine precizat. Adică îţi dă, eventual, cu o mână şi îţi cere cu două. Tot azi am auzit de nişte doamne - politician care vor să ajute... Prin definiţie, politicienii nu vor să ajute, ci doar să-şi facă imagine. Ce aduce după sine voturi, poziţii ulterioare la vârf şi sinecuri grase. Pentru un ajutor de care, în majoritatea cazurilor, te poţi lipsi. Şi-atunci, la ce să mai amesteci aiurea lucrurile?
Dacă stai prost în plan financiar şi ai o idee cu adevărat deşteaptă, să zicem că te duci să te căciuleşti la oameni care e foarte posibil să-ţi trântească uşa în nas. Dar nu faci asta pentru o excursie, pentru o petrecere sau pentru o tombolă. Ori pentru nişte daruri de Crăciun. Ci pentru un copil a cărui vedere depinde de o operaţie urgentă, pentru o familie căreia i-a ars casa sau i-au luat-o apele, ori pentru orice altă situaţie similară. Pentru un caz care să sensibilizeze şi cel mai glacial om de afaceri, ori chiar pe cel care mai are doi paşi până la faliment. Şi care să-i facă să realizeze că dania lor a salvat viitorul unui copil sau a scos nişte semeni dintr-o deznădejde cumplită.
Aş da un exemplu in sprijinul vorbelor mele. Cu câţiva ani în urmă, i-am sugerat parlamentarului pentru care lucram să facă rost de bani pentru a-şi tipări o carte, iar ulterior să doneze toţi banii din vânzări pentru acţiuni umanitare. Şi aşa s-a şi întâmplat. Şi-atunci, n-a mai fost vorba de o simplă carte. Ci de o scriere din vânzarea căreia s-au cumpărat saci de ciment pentru o familie din Mănăstirea Doamnei - ce locuia în "casa de cauciuc" despre care a scris Virginia Constantiniu în "Monitorul de Botoşani", tablă pentru acoperişul unei alte familii din Orăşeni - Deal şi iar ciment pentru fundaţia gardului ce a înconjurat Căminul cultural din Sarafineşti. Nişte milioane, dacă-mi aduc bine aminte, au fost donate şi pentru un copil bolnav de leucemie din Dorohoi. Şi-aşa s-a realizat un fel de "circuit al banilor în natură" care chiar a însemnat ceva.
E important să-i convingi pe sponsori că de banii lor, fie ei şi puţini, e nevoie mai ceva ca de aer. Pentru a ajuta cu adevărat pe cineva, pentru a-l salva dintr-o situaţie limită, pentru a face un lucru care-ţi va înnobila şi ţie sufletul înainte de Sărbători. Şi-atunci vei şti că tot demersul tău a însemnat, cu adevărat ceva. Şi că-l poţi repeta, cu fruntea sus. Şi chiar cu rezultate.

duminică, 17 octombrie 2010

joi, 14 octombrie 2010

"Fluturii", spectacol după textul lui Leonard Gersch, jucat pentru nevăzătorii din Botoşani

O seară cu totul specială, în care spectacolul în care Ovidiu Ivan interpretează rolul unui nevăzător a fost jucat pentru nevăzătorii botoşăneni. Care s-au regăsit în multe din secvenţele piesei de teatru, pe care au aplaudat-o la scenă deschisă. Mulţumiri lui Ovidiu, celorlalţi interpreţi din spectacol: Ana-Maria Cazacu, Florita Ţugui şi Ioan Creţescu, directorului Teatrului "Mihai Eminescu - Traian Apetrei, conducerii Filialei Nevăzătorilor Botoşani - ce a îmbrăţişat imediat ideea unui astfel de eveniment şi lui Constantin Baciu, ce împreună cu Ovidiu Ivan - au generat ideea întâlnirii realmente neobişnuite din această seară. Mulţumiri şi mie, pentru că am legat firele pentru ca totul să devină realitate. Nu de alta, dar ştiu că astfel de evenimente mai schimbă, fie şi cu un milimetru, culoarea propriilor existenţe...