sâmbătă, 31 martie 2012

Decizie

Astăzi, în urma unei conversaţii de aproximativ trei minute, am luat o decizie solemnă: voi fi prezenta, de-acum înainte, la toate fazele zonale şi naţionale a concursurilor de cultură generală organizate la nivelul ANR (Asociaţia Nevăzătorilor din România), în calitate de însoţitor a nevăzătorilor botoşăneni - calificaţi în faze superioare ale competiţiilor. Nu de alta, dar în toamnă, superiorul meu pe linie de referenţi culturali, Mihai Dima, a propus să fiu examinator la unul din cele două concursuri de cultură generală zonale organizate la Piatra Neamţ. Ceea ce înseamnă că ar fi cazul să mai merg şi altă dată, pentru că prezenţa mea s-ar putea să fie utilă nu doar celor pe care-i însoţesc, ci inclusiv organizatorilor.

joi, 29 martie 2012

Cum am ratat eu prima emisiune la Tele M care mă interesa


În ultimii ani am primit, sporadic, invitaţii la posturile locale de televiziune. Prima dată am ajuns la o emisiune la Somax, moderată de Tuţi Călinescu, în care am vorbit despre satul Eminescu, din comuna Gorbăneşti. Apoi s-a înfiinţat Tele M-ul şi am „poposit”, pentru prima dată, la „Taverna lui Radu”, împreună cu viceprimarul Cătălin Alexa. Când Radu Doruleţ a plecat la Prefectură, a fost avansat Cristian Costăchel la „rangul” de moderator şi m-a invitat la a doua sa emisiune, unde l-am avut coleg de platou pe Mitică Ştefan, de la Rapsozi. În emisiunea lui Costăchel am mai fost o dată, împreună cu preşedintele Filialei Nevăzătorilor Botoşani, Tudorel Tupiluşi, alte invitaţii mai primind, în timp, de la Oana Filip. Printre cei alături de care am stat în faţa camerelor de luat vederi (la emisiunile Oanei) ar fi Costel Gabor, Florin Aioniţoaie, Verginel Gireadă (cum am ajuns la aceeaşi emisiune chiar nu ştiu!), preotul Artenie de la Vovidenia (dezastru de emisiune, pentru că nu rezonam de nicio culoare în opinii cu celălalt invitat).
În vară am mai primit o invitaţie de la Oana pentru a discuta despre nunta băiatului primarului, dar eram pe coclauri de Făgăraş la acea dată, ultima emisiune la care am ajuns fiind prin toamnă, când i-am avut alături pe preşedintele nou ales al Colegiului Medicilor Botoşani şi pe preşedintele Sanitas. Moderatori: Oana Filip şi Ionuţ Poclid. Şi atunci, ca şi alte dăţi, m-am dus pentru că sunt un om politicos, fiindcă a trebuit să studiez jumătate de zi ultimele noutăţi în viaţa medicală a urbei ca să nu mă fac de râs în studio. Mă rog, zic că m-am descurcat onorabil cu acea ocazie.  
Azi, din nou, m-a invitat Oana la o înregistrare, sâmbătă, în care tema era jurnalismul zilelor noastre.  Discuţia ar fi urmat să fie moderată de Constantin Iftime. Am fost aşa de încântată că era vorba de un subiect la care aş avea foarte multe de spus, încât am răspuns imediat: „Da, vin”. Abia după-amiază am mai aprofundat ideea şi realizat că sâmbătă am două concursuri de cultură generală la Filiala nevăzătorilor, la care eu sunt moderator. Aşa că am sunat, spăşită, şi am spus că nu pot veni.
Mă gândesc, pentru că îmi regret deja absenţa, că ar trebui să încep să tratez subiectul pe propriul blog. Nu e obligatoriu să ajung în studio ca să-mi exprim părerile, sunt şi alte căi pentru ca opiniile să ajungă la semeni…   

joi, 15 martie 2012

Mama şi mâna ei operată de dr. Malancea. E cu fixator extern, pentru necunoscatori...

Multumiri echipei de medici, Radu Malancea si Alexandru Ota, care au preluat cazul si l-au dus la bun sfarsit

vineri, 2 martie 2012

Prestidigitatorii din piete


Va amintiti probabil, unii, jocul din vremea scolii care incepea cu “As manca o portocala...”. Ceva de genul asta mi-am spus azi, in ideea de a suporta mai usor regimul Oshawa inceput luni (dupa ce m-am uitat in poze si filmulete recente! – ce indicau in regim de urgenta o dieta). Asa ca, am poposit in fata unei tarabe din piata unde am cerut mai intai banane (pe post de mic dejun, ca sa nu beau dimineata cafeaua pe stomacul gol -ca de obicei) si apoi portocale.
Perfect. Mi le cantareste pe primele si aflu ca valoreaza 4 lei. Dupa, spun initial ca vreau un kilogram de portocale, apoi că poate să urce pana la 6 lei, sa iasa un total rotund. Drept urmare, tanti din fata mea pune portocalele pe cantar si enunta, victorioasa: fix 6 lei! Intind banii, iau punga si mi “se anina” pentru o clipa privirea pe portocale, pe care le numar: 5. Ma mai uit o data, apoi intreb, timid: cum, 5 portocale cantaresc aproape 2 kilograme? Da, mi se raspunde, sunt dulci, sunt zemoase... La care mi se schimba culoarea ochilor in tenta de albastru glacial, motiv pentru care interlocutoarea pune din nou punga pe cantar: 3,8 lei! Incepe sa baiguie niste scuze, rastimp in care realizez, de fapt, ce a facut: a lasat la cantar pretul/kilogram de la banane si la portocale, care erau in realitate cu 2 RON mai ieftine.
Si uite-asa, simplu, cu iuteala de mana si cu clienti cu capul in nori se poate face un ban de buzunar gramada. In cazul de fata a fost nevoita sa mai adauge “pana la semn”, asa ca am plecat acasa cu 8 portocale in loc de 5. Ma pot lauda ca am facut si eu un ghiseft pe ziua de azi, dand dovada de un dram de atentie...   

Pe derdelus. la final de iarna...