duminică, 26 septembrie 2010

15 fete frumoase, la ineditul concurs de frumuseţe organizat de Filiala Nevăzătorilor Neamţ

Învingătoarele...

Ioana Beatrice Mangâr, Miss Botoşani


Cristina Florina Vlad, Miss Bacău

Nicoleta Oană, Miss Brăila

Crina Cocoş, Miss Constanţa şi Miss "Pietricica"


Andreea Loredana Zaharia, Miss Argeş


Corina Elena Vaida, Miss Alba - Hunedoara

Elena Motoiu, Miss Sibiu

Finica Popa, Miss Suceava

Mihaela Cimbală, Miss Harghita - Covasna

Teodora Ichim, Miss Iaşi

Mariana Tomşa, Miss Satu Mare

Cosmina Maria Adam, Miss Braşov

Lăcrămioara Racariu, Miss Neamţ

Rafaela Lăcrămioara Puşcaş, Miss Bihor - Sălaj

Kinga Iutka Solyom, Miss Mureş

miercuri, 22 septembrie 2010

O zi damblagită

Cam aşa aş putea descrie ziua de astăzi. O pot suporta doar că gândul că mâine, eventual poimâine, va fi mai bine. În casă am de trei zile şantier, întru montarea centralei termice, ce se va relua săptămâna viitoare, de luni. A mai trebuit să trag şi o fugă la cimitir, unde mă preocup de înălţarea unui monument (nu pentru mine!). În plus, a trebuit să mai intru şi în posesia documentelor pentru delegaţia în care plec mâine la Piatra Neamţ, toate cumulate fiind o veritabilă feerie. Am mai avut parte şi de conversaţii în care eram tratată ca un oligofrenuţ - ce au reprezentat bonusul unei zile "perfecte".
Aşa că acum stau într-un apartament ce este întors cu fundul în sus şi încerc să revăd, cu ochii închişi, serile din balconul de la Albena, să-mi reînvii în memorie cântecul greierilor, focul de artificii, apa caldă a mării de la lăsarea întunericului şi tot aşa. Viaţa poate fi altfel, important e să fii pregătit pentru partea ei frumoasă şi să ai sufletul şi mintea deschisă pentru "altceva" decât micile mizerii cotidiene. Dixit!

marți, 21 septembrie 2010

Vă mai amintiţi de Angela Ciochină? Un articol cutremurător în "Adevărul"


Artista de succes a anilor ’80 a ajuns în stare gravă la spital după ce a fost găsită de rude în casa părintească într-o stare de degradare fizică şi psihică extremă.
Departe de lume şi cu dorinţa de a se izola de tumultul cotidian, artista s-a retras din Bucureşti în comuna natală Urecheni în urmă cu trei ani. Angela s-a mutat în casa părintească din judeţul Neamţ după ce Valerian, tatăl său, s-a stins din viaţă la 82 de ani. Cu un an înainte de moartea tatălui, Angela a fost afectată şi de pierderea surorii sale Julieta, pictoriţă.
Cele două decese petrecute la scurt interval de timp au determinat-o să lase Capitala şi să se stabilească la Urecheni. În cei trei ani a fost ajutată de mai multe femei din sat să-şi administreze banii şi să se îngrijească de ea. Pentru că artista a refuzat constant ajutorul familiei, soţii Gheorghe şi Georgeta Sava ţineau legătura cu Angela de la distanţă, doar telefonic.
Rudele au avut prima imagine a degradării în care se afunda artista în vara anului trecut, atunci când au vizitat-o pe cântăreaţă şi au găsit-o într-o stare deplorabilă, neîngrijită şi slăbită. „Am chemat atunci salvarea, dar a refuzat să meargă la spital spunându-ne că nu are nimic, doar o febră musculară care o să-i treacă. Nici măcar nu ne-a dat drumul la uşă", povesteşte unchiul Angelei.
Gheorghe Sava spune că i-a cerut primarului să facă o anchetă socială în acest caz, însă lucrurile nu s-au mişcat în niciun fel. În schimb, din luna decembrie a anului trecut, secretara primăriei, Venia Gena Păstrăvanu, şi fiica ei, Doru-Vasilica Olteanu, au luat-o în îngrijire pe Angela Ciochină. Printr-un act autentificat la notar, artista o împuternicea pe fata secretarei să poată extrage bani dintr-un cont bancar. „Noi nu acuzăm, dar ne punem o mulţime de întrebări asupra halului în care a ajuns nepoata noastră. La 8 septembrie, seara, am fost sunaţi de secretară care ne-a spus să venim de urgenţă să o luăm pe Angelica. De ce până atunci nu ne-a sunat niciodată?", spune Georgeta Sava, mătuşa artistei.
Vineri, 9 septembrie, rudele artistei au ajuns la Urecheni şi s-au îngrozit de starea în care au găsit-o pe Angela. „Era într-o situaţie de plâns: întinsă pe un pat deja putrezit, avea numai răni şi chiar viermi pe spate pentru că nu se mişcase de mai multă vreme. Cineva îi adusese băutură, era mâncare stricată prin frigider", spune cu lacrimi în ochi Gheorghe Sava.
Artista a fost dusă iniţial la spitalul din Târgu Neamţ, unde a primit îngrijiri. „Avea răni suprainfectate pe spate şi nu era alimentată. Se putea ajunge la septicemie", spune doctorul Doru Mateiaş, şeful secţiei Chirurgie de la Spitalul din Târgu Neamţ. După o săptămână, pe 16 septembrie, Angela a fost transferată la Spitalul judeţean din Piatra Neamţ. „Diagnosticul de internare a fost neuroencefalopatie toxică, o afecţiune care apare pe fond psihic. Pacienta era într-o stare aproape terminală", mărturiseşte doctorul Sorin Ciobanu, purtătorul de cuvânt al Spitalului Judeţean Neamţ.
Cunoscutul compozitor Horia Moculescu este de părere că soarta Angelei Ciochină intră într-o categorie mai mare, cea a artiştilor „uitaţi". „Nu ştiu nimic despre situaţia din prezent, pentru că ultima oară am vorbit cu ea acum doi ani, la telefon. Avea un auz absolut, o muzicalitate de excepţie, cu tată preot, cu studii la Conservator. Aşa se întâmplă când nu-ţi alegi o meserie din care să trăieşti, cum ar fi tinichigiu sau altceva. Nu pot să mă pronunţ asupra a ceea ce s-a întâmplat. Dar era inexorabil, în condiţiile actuale de lipsă de respect faţă de artişti. E clar că mulţi vor ajunge aşa", a explicat Moculescu pentru „Adevărul".

luni, 20 septembrie 2010

Fascinanta colaborare cu lumea meseriaşilor

După o îndelungă frăţie cu Termica şi vreo două ierni "pe curent electric" am decis, într-un final, să-mi montez centrală termică. Prin primăvară am cumpărat-o, spre bucuria lui Şobi, care doarme de-atunci pe cutia impozantă ce hodineşte pe hol. După ce am terminat cu vara, concediul şi cu un intermezzo în ghips, mi-am zis că e cazul s-o şi montez.
Bun.... Dau vreo 1000 de RON avans la magazinul de unde am cumpărat-o şi convenim ca azi să vină echipa de meşteri să înceapă lucrul. Mă învoiesc, pregătesc terenul, adică las casa fără perdele şi cu zona caloriferelor degajată şi stau. Şi aştept. Şi dau telefoane. Şi mă înfurii şi zic ceva de dulce, printre dinţi. Şi primesc răspunsuri de genul: "Aaaa, dar n-au ajuns muncitorii la dumneavoastră, că au plecat de-o oră de la magazin?". Între mine şi ei e o distanţă ce se acoperă în 10 minute, pe jos. "Aaaa, staţi că-i mai impulsionez eu..." Mai stau, mai beau o cafea, mă mai învârt aiurea prin casă şi pun iar mâna pe telefon. Îmi răspunde şeful de această dată: "Nu intraţi în panică, vă promit eu că până miercuri seara aveţi căldură!". A mai trecut o jumătate de oră de-atunci, nu-mi sună nimeni la uşă, iar eu pierd vremea cu majuscule...
Firesc ar fi să mă duc la magazinul cu pricina şi să spun: "Banii înapoi!" şi să caut altă firmă. Dar nu, m-am molipsit şi eu de lentoarea specific moldovenească, ce mi-a diluat sângele de neamţ din vene. Şi continui să aştept, ca Penelopa. Poate mă apuc şi de ţesut...

duminică, 19 septembrie 2010

Voturi pentru "Teiul lui Eminescu"

"Stimati colegi,
Deschideti pe Internet www.arboreleanului.ro si dati in fiecare zi un vot pentru "Teiul lui Eminescu" din Iasi , pentru a castiga cei 3000 lei ce vor fi folositi la intretinerea sa. Rugati-vă şi prietenii si colegii sa voteze.
Va multumesc in numele "Gruparii Eminescu"
Nicolae Iosub"

miercuri, 8 septembrie 2010

Ştefan Florescu, un magician al mingii


Săptămâna trecută, la Piatra Neamţ, au avut loc preselecţiile pe zona Moldovei pentru Emisiunea Pro Tv “Românii au talent”. Printre cei în jur de o mie de oameni veniţi la preselecţie s-a aflat şi Ştefan Florescu, adolescent pasionat în ultimii ani de “freestyle football”. După ce a jonglat o vreme cu cuvintele, talentul său fiind recompensat cu numeroase premii I la Concursul de creaţie literară “Nicoară”, Ştefan şi-a descoperit o nouă pasiune: jongleriile cu mingea! Pe blogul său - stefanfreestyle.wordpress.com – se regăsesc numeroase detalii despre performanţele sale de freestyler, absolut notabile fiind:
locul 1 la concursul naţional de Freestyle Football organizat la Iaşi în mai 2010, precum şi câştigarea primului concurs naţional de “freestyle soccer” din România, organizat de către Primăria municipiului Botoşani în august 2009.
Talentul i-a fost recunoscut săptămâna trecută şi de cei ce s-au ocupat de preselecţia emisiunii “Românii au talent”, ce reia un format mondial – “Got talent”. Ştefan a trecut fără probleme de preselecţia de marţi, el fiind lăudat în show-ul de sâmbătă seara de la Piatra Neamţ de cel mai sever membru al juriului Mihai Petre: "Mi-a plăcut foarte mult nu doar faptul că absolut toate mişcările au fost pe ritmul muzical, ci şi că ai transmis exact ceea ce vrea să spună melodia aleasă", a menţionat coregraful. Andi Moisescu l-a completat, cu umor: "Unde ai fost ieri? (adică în timpul meciului România- Albania). De ce a trebuit să mă enervez 90 de minute, când puteam să te vad pe tine 5 minute?" La ieşirea din scenă, prezentatorul Pavel Bartos i-a cerut mingea adolescentului, ca să-şi demonstreze şi el calităţile de “virtuos îmblânzitor al balonului”. Din nefericire, încercând să îl imite pe botoşănean, s-a lovit la nas, fiind nevoit să prezinte tot restul spectacolului bandajat. Abilitatea lui Ştefan Florescu în manevrarea mingii i-a adus un binemeritat loc în semifinalele emisiunii.

luni, 6 septembrie 2010

Sante!

Trebuie să-mi stabilesc, neapărat, o ordine de priorităţi pentru viitorul apropiat, pentru că percep o oarecare debandadă în propria existenţă. În primul şi în primul rând, trebuie să-mi vindec glezna, pentru că în continuare am o libertate de mişcare limitată. Să zicem că mai suport să şchiopătez maxim 10 zile. Atât! Mai apoi, vreau să-mi cobor oarecum în lumea reală paginile pe care le fac pentru ziar. Mă învârt într-o zonă teoretică, ce n-are deloc viaţă în ea.
La nevăzători, să-mi iasă mai întâi cea de-a II-a ediţie a "Toamnei bobocilor" şi să aibă succes Ioana Belu la concursul de Miss de la Piatra Neamţ...
Apoi, poate, să ajung la ziua mătuşii mele Smărăndiţa de la Fălticeni... Nu cred că îmi doresc prea mult! Asta pentru început de toamnă...

Testamentul Familiei Sofian, text realmente interesant, publicat de Ionel Bejenaru pe http://luceafarul.net


"Costandin Sion a scris, pe la jumătatea secolului trecut, ,,Boierii moldoveni”, text rămas în manuscris, până la 1892, când, la Tipografia ,,Buciumul român”, vede lumina tiparului, sub titulatura ,,Arhondologia Moldovei”. Lipsindu-i rigoarea ştiinţifică, lucrarea face o inventariere a familiilor boiereşti din Moldova, cu originea lor, regăsindu-se, în cuprins, şi Sofianii. Redăm, chiar dacă nu e onorantă, ci cu accente peiorative, notaţia autorului: ,,Sofian, modovean; un Neculai, ficior unei Sofia, născut în dudaie cu mai mulţi taţi, s-au înfiinţat porecla de pe numele maică-sa, decât, ca să nu poată nimeni zice că e ficior de curvă, s-au greşit porecla, zicându-şi Sofiano şi slujind pe la boieri au strâns parale şi pe la 1846 şi-au cumpărat un decret de stolnic” (Constantin Sion, ,,Arhondologia Moldovei”, Editura Minerva, Bucureşti, 1973, p. 260). Aşadar, aceasta este ,,cartea de vizită” a lui N. Sofian, lăsată nouă de C. Sion.
Astfel, Sofianii, ca mai toţi boierii vremii, deţinători de moşii, fără îndoială, aducătoare de avere, şi-au pus amprenta pe câteva acte de trăinicie, care să le ateste fapta de bine, şi în viaţă, şi după. Edificator este, în acest sens, Testamentul lui Nicolae Sofian, pe care îl redăm mai jos:
,,Subscrisul Nicolae Sofian, proprietar din Botoşani, las întreaga mea avere mobilă şi imobilă Institutului Nicolae Sofian din oraşul Botoşani, înfiinţat de mine şi recunoscut ca persoană juridică prin legea sancţionată la 23 iunie 1893 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 75 din 4 iunie 1893.
Institutul Nicolae Sofian, legatarul meu universal, va înfiinţa şi întreţine câte o şcoală practică de agricultură pe moşiile mele Havârna şi Livenii din judeţul Dorohoi, Zosin sau Băluşenii din judeţul Botoşani, precum şi Pelipăuţii din judeţul Dorohoi.
Partea din moşia Pelipăuţii, lâsată Institutului de defuncta mea soţie Ruxandra Sofian, va fi anume afectată, conform testamentului acesteia, la întreţinerea ospiciului, cu veniturile moşiei Pelipăuţii şi la trebuinţa, cu venituri de la cealaltă avere a sa, de la 25 până la 50 de infirmi.
Institutul va da la 20 de şcolari sărmani din oraşul Botoşani câte o bursă lunară până la 20 lei.
Fiecăruia din copii, botezaţi de mine sau de soţia mea (n.n. soţii Sofian neavând copii) ai soţilor Căpitan Eugeniu Guriţă, Institutul va da de la vârsta de 7 ani şi până la terminarea cursurilor secundare câte 300 lei pe an.
Institutul va da lui Grigore Sofian din Botoşani câte 100 lei lunar pensiune viageră.
Doamnei Tinca Săndulache, Institutul va da 1500 lei o dată pentru totdeauna spre a-şi cumpăra o casă în Botoşani.
Numesc Epitropi ai Institutului Nicolae Sofian din Botoşani şi executori ai prezentului testament pe d-nii Al. T. Callimaki, Ştefan Stamantin Nei din Bucureşti şi Ion Arapu din Botoşani, cu dreptul ce le dă legea citată mai sus.
Cheltuielile de administraţiune nu vor putea depăşi 25% din venitul întregii averei a Institutului.
Institutul va mai da în ziua de Sf. Nicolae în fiecare an până la una mie (1000) lei de fiecare moşie la sătenii care vor suferi daune de grindină şi incendiu, precum şi la săracii de pe acele moşii.
Testamentele cele precedente le defiinţez cu totul.”
(s) N. Sofian proprietar, domiciliat în Botoşani, actualmente în Bucureşti, strada Sculpturii N. 11.
Martori: (s) T. Stelian avocat, Calea Victoriei, 132.
(s) N. Constantinescu funcţionar, str. Columbelor, 3.
Testamentul, publicat acum, sperăm, convinge, în ceea ce priveşte statutul de filantrop al lui N. Sofian. Nu mai comentăm. Mai spunem doar că soţia sa Ruxandra a fost preşedinta Comitetului Societăţii Femeilor (Doamnelor) Române din Botoşani implicată în numeroase acţiuni de binefacere, inclusiv cele din războiul neatârnării ţării, de la 1877-1878.
Când au încetat din viaţă, mai întâi Ruxandra Sofian, apoi Nicolae Sofian, presa cu apariţie la Botoşani le-a dedicat amândurora cuvinte de omagiu, pomenindu-le faptele de bine. Ca şi presa centrală, de altfel. Aşa cum o face ,,Albina” (nota ,,O faptă adevărat creştinească şi românească”) – ,,În Botoşani a încetat din viaţă Nicolae Sofian, fost senator, în vârstă de 90 de ani. Defunctul şi-a lăsat întreaga avere (3 milioane) azilului de infirmi din Botoşani, înfiinţat de dânsul, cu condiţia ca numărul paturilor să sporească de la 25 la 50, să se înfiinţeze 4 şcoli agronomice pe moşiile sale şi să se împartă în fiice an, la Sf. Nicolae, câte o mie lei celor mai sărace familii de săteni de pe moşiile sale” (,,Albina”, Bucureşti, an IV, nr. 1, 1 octombrie 1900, pag. 15).
După moartea lui N. Sofian în baza acţiunii testamentului său, între ctitoriile sale se înscrie şi Şcoala Elementară de Horticultură din Pelipăuţi, Lunca. Ea şi-a început activitatea în 1904, cu un personal format din director, conducător agricol, maistru lemnar, maistru fierar, conferenţiar de igienă, conferenţiar de morală, disciplinele şcolare fiind: agricultura, creşterea vitelor, sericicultura, apicultura, horticultura, aritmetica, contabilitatea, igiena şi morala. Mai relevăm prezenţa, ca director al şcolii, a unui mare inginer agronom român, Ion Popescu-Greaca".

Ceas primit în dar de la muzeograful Ionel Bejenaru. Mulţumesc!