miercuri, 31 august 2011

Doi pusti din Botosani, pasionati de motoare. Ce ati spune de o cursa, la Poligonul ACR, de exemplu...






luni, 29 august 2011

Trandafiri albi, încă proaspeţi, deşi acuş e toamnă...



Hamlet, la "lumina" întunericului


Aseară, la Grădina de vară a Teatrului „Mihai Eminescu” a fost prezentată publicului înregistrarea spectacolului „Hamlet” de William Shakespeare - jucat de actorii Teatrului „Mihai Eminescu” în 1998. Latura tehnică a videoproiecţiei urmărită de numeroşi botoşăneni a fost asigurată de Gelu Râşca. Din păcate, au lipsit din public actorii ce au jucat în piesă acum 13 ani, posibila lor prezenţă putând da o altă strălucire evenimentului. A fost de faţă, în schimb, la precedenta proiecţie a spectacolului „Însemnările unui nebun”, actorul Daniel Badale, după cum spune Traian Apetrei - directorul Teatrului „Mihai Eminescu”.

joi, 25 august 2011

Savoarea hibernală a ardeilor copţi


Cu ani buni în urmă, când s-a apropiat toamna, mi-am luat o lună de concediu. În care am hămălit de parcă mă câştigase cineva la loz în plic. Am făcut „n” varietăţi de zacuscă, murături fel de fel şi tot ce mai poate însemna conservă de iarnă. Am avut, astfel, tot felul de bunătăţi la venirea frigului, dar concediul meu a fost un fiasco absolut. Cu trecerea timpului, m-am mai liniştit. Au început să apară legume congelate pe la supermarketuri, murături sofisticate, iar de dulceţuri nu mai spun. Plus că mama perseverează, toamnă de toamnă şi face zacuşti şi pentru mine. Eu îmi mai bat capul, un an da şi unul nu, cu păstăi puse la congelator, cu vinete aşişjderea şi, toamnă de toamnă, cu mulţi ardei, kapia şi gogoşari… Cu ultimii e de poveste… Cari sacoşe „fără număr”, ca un veritabil hamal licenţiat cu alergie la statutul de şofer şi apoi stai la gura cuptorului până-ţi sare tensiunea din schemă… Ca să nu mai spun că nici amprentele nu ţi le mai poate lua cineva, atât de fripte îţi ajung degetele… Iar în final, din toată armata de sacoşe îţi rămân nici pungi mititele, ce ar vorbi, dacă le-ai lăsa, despre inutilitatea demersului… Era să uit, de câteva zile mai şi miroase toată Calea Naţională a ardei copţi, nu doar scara mea…

Dar şi când vine iarna şi dezgheţi o pungă din rodul muncii tale… Cu puţin ulei de măsline deasupra şi o felie de pâine de secară (că asta ar fi ultima descoperire), la care adaugi o adiere de ger… Miam – miam!

P.S. Ceva de genul ăsta mi s-ar părea interesant să găsesc într-o pagină dedicată femeilor... Cu firescul şi simplitatea lumii reale, în care ne învârtim cu toţii...

Floarea soarelui "de Agafton"



miercuri, 10 august 2011