Gânduri... din Botoșani

* împreună cu tirul, scrima si gimnastica, călăria face parte din grupa primelor sporturi care s-au practicat în judeţul nostru* Întrucât în trecut au existat numeroase regimente de cavalerie, militarii au fost cei care au dominat hipismul, atât ca performanţă cât ca număr. Cu timpul, spectaculozitatea întrecerilor a atras un public numeros, din rândul căruia s-au ridicat călăreţi valoroşi, ce au pus bazele unor concursuri de amatori, dar şi profesioniste. Datorită faptului că în Garnizoana Botoşani erau două regimente de cavalerie, încă din secolul XIX, hipismul a înregistrat realizări notabile, ce au atras atenţia presei locale şi centrale. Din “Monografia oraşului Botoşani” semnată de Ştefan Ciubotaru aflăm că Regimentul 8 Roşiori era semnalat în 1872 ca având “o frumoasă cazarmă în cadrul căruia, după primul război mondial, s-a amenajat "Câmpul de alergări" pentru concursuri hipice”. Regimentul 7 Călăraşi s-a stabilit în oraş ceva mai târziu, la 21 decembrie 1

De mult nu am mai fost atât de dezorientat şi atât de cumplit de obosit... Încerc să dau din aripi şi încă mai zbor, dar din ce în ce mai greu... Simt stropii de ploaie alunecând pe nervurile aripilor şi topindu-mi toată vlaga... Cumplit e că nici nu mai ştiu unde sunt... Văd nişte clădiri ciudate în jur... Înalte, cenuşii şi jupite pe alocuri... Nu ştiu ce sunt, dar sigur nu seamănă cu nimic din ce era în pădurea de unde am plecat... Nici flori nu prea sunt în locul ăsta cu totul şi cu totul de neînţeles... Pe ici pe colo mai găsesc câte una, dar plină de ţărna stârnită de ploaia care nu mai stă... Dar, uite, magnolii... Cu flori uriaşe, cărora parcă le e frică şi de fluturi într-o primăvară atât de bacoviană... Îmi fac curaj şi încerc să găsesc drumul spre poieniţa din pădure, unde eram printre prieteni... Dar iar nu mai înţeleg nimic. Cărările de-aici sunt mai pline de gropi decât cele din sălbăticie... Nişte uriaşi stropiţi de glod, ascunşi sub un fel de flori imense - dar fără mir

Scopul proiectului „Pe urmele lui Eminescu, pe jos”, este acela de a relua traseul pe care l-a făcut pe vremuri Eminescu, când a fugit acasă de la şcoală, din Cernăuţi. Grupurile ţintă sunt 10 adolescenţi botoşăneni însoţiţi de doi profesori şi alţi 10 studenţi din Cernăuţi, coordonaţi tot de doi profesori, precum şi comunităţile cu care vor interacţiona cât vor merge pe jos pe traseul pe care l-a parcurs Eminescu în secolul XIX. În prima etapă a proiectului, grupul de la universitatea ucraineană va porni pe jos din Cernăuţi, urmând a parcurge, în medie, câte 20 de kilometri pe zi. Timp de 2 zile vor străbate teritoriul Ucrainei, alte 3 al României, în ultimele 2 zile urmând a participa la acţiuni Eminescu la Botoşani, Ipoteşti şi Gorbăneşti. De-a lungul traseului Cernăuţi – Botoşani, atât la prânz cât şi seara se vor opri în localităţi ucrainene şi româneşti, unde vor avea întâlniri cu tineri din zonă. Noaptea vor dormi în corturi, într-un spaţiu protejat (curtea unei şcoli, de exempl