miercuri, 31 martie 2010

Traian Apetrei şi Ludwig Schibinschi, doi directori botoşăneni într-un moment de destindere

sâmbătă, 27 martie 2010

"Earth Hour", cadou de la E.O.N.

Din toate mijloacele media posibile şi imposibile, am aflat că în seara aceasta, între 20.30-21.30, vor fi stinse luminile la clădirile Primăriei Botosani, Teatrul Mihai Eminescu, Direcţiei de Taxe şi Impozite şi Teatrul pentru Copii şi Tineret "Vasilache". Odată cadrul creat, în faţa Prefecturii va fi organizat un mic spectacol la lumina lumînărilor, susţinut de copiii de la grupurile Cheia Sol, Pasiuni pe Corzi şi Uni-k Dance. Ca să fie ştirea completă, mai e de spus că acţiunea se desfăşoară în cadrul campaniei "Earth Hour", iniţiată de către World Wide Fund For Nature şi are ca scop acela de a trage un semnal de alarmă faţă de schimbările climatice care au loc în lume şi degradarea mediului înconjurător.
Totul era atât de frumos gândit, încât sunt convinsă că şefii de la E.O.N. s-au îngălbenit de invidie şi au vrut să creeze un eveniment şi mai şi. Astfel încât, pe la 17.45, lumina din blocurile de pe Calea Naţională s-a stins, pe neaşteptate şi a revenit după o oră... Aş putea spune că "Earth Hour" a devenit, pentru nefericiţii locatari, printre care eram şi eu, un fel de "Happy Hour", mai de-a-ndoaselea... Ca să nu pierd vremea chiar aiurea, am ieşit din bloc să aflu dacă şi cei de la magazinele de la subsol n-au curent. După ce am conversat cu o domnişoară speriată, pitită printre ghivecele florăriei, am "făcut anticameră" la propria scară de bloc, că de, interfonul fără curent nu funcţionează! A mai venit un vecin, i-au deschis uşa copiii veniţi în pas alergător şi aşa am intrat şi eu în bloc. În propria casă, unde deja se insinua întunericul şi unde am avut răgaz suficient să meditez la schimbările climatice şi la nenorocirile ce se abat peste biata noastră planetă...
Să mai amintesc şi că luni, de "Ziua mondială" a apei, conducta de pe Calea Naţională a crăpat în patru locuri? Ştiţi, cumva, există vreo zi mondială a cutremurelor sau una a capetelor sparte, de exemplu? Nu de alta, dar să mă refugiez din timp în munţi, cum făceau strămoşii noştri în vremuri de restrişte, că văd că se întâmplă mari minunăţii în zilele acestea cu totul şi cu totul speciale...

vineri, 26 martie 2010

La şmotru!

Am o stare profundă de lehamite existenţială, aşa că m-am gândit că soluţia cea mai bună pentru a ieşi din marasm e să mă apuc de şmotru! Una, în casă e brambureală, doi, orice femeie normală face curăţenie în perioada asta, aşa că ar fi bine să fiu şi eu în rând cu lumea. Pe de altă parte, când te preocupă spălatul geamurilor de la balcon, amplasate la ceva distanţă de trotuar, nu mai ai timp să te gândeşti la tot felul de prostii... Până una - alta, mi-am cumpărat o perdea pentru bucătărie, aşa că pot spune că am deja ceva nou la apropiatele sărbători.

joi, 25 martie 2010

Astenie de primăvară

Am avut o zi proastă de-a binelea. Am cheltuit ceva bani şi timp pentru a-mi retuşa look-ul şi se pare ca ar fi ceva rezultate, nu tocmai de neremarcat. Cu sufletul nu stau la fel de bine, am impresia că mi s-a blocat undeva în iarna infernală, ce nu-mi vine încă să cred că s-a terminat. Oare nu sunt soluţii de retuş şi pentru interior? Un strop de vopsea, puţină lumină, un dram de entuziasm... Poate or veni şi zile mai bune, că tot s-a instalat primăvara...

luni, 22 martie 2010

Adrenalină la maxim

Mă rog, e un fel de-a spune, dar îţi sare, totuşi inima din loc, când găseşti în sufragerie... o vrabie, la care clănţănea cât îl ţineau colţii motanul meu. Am lăsat astăzi geamurile întredeschise la balcon şi... surprise! Evident, doar eu mă puteam ţine de poze când biata zburătoare făcea picaje prin sufragerie, în care era mai-mai să se lovească inclusiv de capul meu. Până la urmă, am convins-o să plece în lumea ei, dar nu ştiu, de-acum, când îşi mai revine Şobi din stres.


vineri, 19 martie 2010

Cea mai importantă persoană din lume sunt eu!

Uite aşa voi încerca să gândesc de-acum înainte. Ca să pot evolua şi realiza, cât de cât, ceva în viaţă, îmi voi schimba optica radical. Până una - alta, am adoptat o "dietă - personalizată", cum am aflat - făcând pagini medicale, că e cel mai bine. Adică două mese pe zi sunt de la "Regimul Oshawa" - cel cu combinaţia de cereale integrale, iar în timpul zilei mai mănânc fructe, pe cât posibil nu dulci, la care se adaugă într-o zi peşte şi în alta pasăre, dietetic gătite. Cu pauze de câteva ore între mese. Duminică am o săptămână de când am adoptat noul stil alimentar, nu am slăbit spectaculos, dar e vizibil şi, în plus, creierul funcţionează mult mai bine ca înainte. Aşa că nu mă călcaţi pe coadă, că am reacţii foarte rapide! Altceva! M-am dus la un coafor cu pretenţii şi m-am tuns. N-a remarcat nimeni, fiindcă părul are aceeaşi lungime, dar e cu ştraifuri, asimetrisme şi alte cele, care-mi plac şi îmi dau un plus de încredere. Iar săptămâna viitoare mă şi vopsesc, acaju! Aşa... După mai multe critici, mi-am schimbat rujul cu unul mult mai natural, ceea ce a mai determinat o schimbare de look. După ce rezolv problema cu centrala termică, care o să-mi cam secătuiască resursele, o să încep să mă uit şi după ceva haine noi, că n-am mai cumpărat de mult nimic. Deci, cam astea ar fi obiectivele pentru viitorul apropiat. Ca să fiu în acord cu mine însămi şi ca să mai am realizări ce ies din tipare, trebuie să nu mă sperii când mă uit în oglindă şi să fiu mulţumită de propriul IQ. În rest, toate se rezolvă!

Cum stăm cu sponsorizările?

Aflu astăzi că un domn este nemulţumit de mine şi că, probabil printre multele mele defecte, se regăseşte şi acela că nu am adus nicio sponsorizare de când lucrez la Filiala Nevăzătorilor. Bun... N-am ştiut, când m-am angajat, că e o slujbă la care scrie, în fişa postului, că trebuie să fac rost de bani. Doi la mână! Cel care a atras sponsorizări, aproape la fiecare activitate, a fost preşedintele Filialei, Tudorel Tupiluşi. E şef, om de afaceri şi politician, deci are şi bani şi relaţii. Notabil e că nu-şi ţine banii doar pentru el, la multe acţiuni suplimentând premiile din propriul buzunar, gest absolut lăudabil.
Dar hai să spun şi ce am făcut eu, om mai modest, dacă vorbim de situarea pe scara socială: am scris două proiecte (cel cu "Folclorul, liant sufletesc pentru nevăzătorii judeţului" după o idee personală), ambele însemnând un aport la bugetul asociaţiei de 28.500 RON. În bani vechi: 285.000.000 lei. Când am avut spectacol la Flămânzi, întreg taraful şi toţi cei ce făcuseră deplasarea împreună cu noi au fost invitaţi la prietena mea, doamna Paraschiva Mursa, care a pregătit un adevărat festin pentru aproximativ 30 de oameni. Consideraţi-o sponsorizare, pentru că a fost vorba de relaţia mea proprie şi personală. La petrecerea de 8 martie, eu am invitat coregraful, ce e unul din colaboratorii mei de la ziar, care a adus muzica, a dansat cu concurentele la Miss şi a oferit un premiu de 100 RON Miss-ei. Consideraţi-o tot sponsorizare, atrasă de mine. Ar mai fi încă un premiu de 100 RON şi 20 de CD-uri cu muzică cu George Enescu, oferite pe vremuri din partea cabinetului parlamentar la care lucram. Deci, cam pe-aici mă învârt eu cu sponsorizările.
Dar ce-ar fi să gândim puţin mai departe? În iarnă, înainte de Sărbători, m-a sunat Cezar Vieru să mă roage să-i găsesc o familie cu stare materială proastă, pentru că el şi câteva cunoştinţe vor să facă o donaţie. I-am indicat cazul social apărut în Monitorul, n-a fost prea încântat şi lucrurile au rămas în coadă de peşte. Dar poate că s-ar putea face ceva, la scară mult mai largă.
În Asociaţia Nevăzătorilor sunt oameni cu oarece stare materială, dar şi unii necăjiţi de-a binelea. Ce-ar fi ca primii, în rândul cărora se află şi domnul nemulţumit de mine, să-i ajute pe ultimii? În fiecare lună, secretarul filialei, Marcel Culincă, poate identifica două cazuri sociale realmente dificile dintr-o comună botoşăneană. Se poate discuta apoi cu asistentul social de la Primărie, care să se deplaseze la casele respective, pentru a afla ce nevoi de primă necesitate au. Ulterior, la filială, să adunăm de la cei ce stau ceva mai bine material, donaţii pentru necăjiţi. Orice contează: unul poate aduce două sticle de ulei, altul o plapomă de care nu mai are nevoie, altul un kilogram de zahăr şi tot aşa. Activitate în care m-aş implica cu mare plăcere, pentru un om necăjit dau cu dragă inimă de la mine. Dar doar atunci când ştiu că e vorba de cineva care are cu adevărat nevoie. Ş-atunci, vom avea cu toţii mulţumirea sufletească că am făcut o faptă bună. Vom dormi mai bine noaptea ştiind că am înseninat, chiar pentru o bucată de vreme, viaţa unui om sau a unei familii. Uite aşa văd eu sponsorizările... Cine mai gândeşte ca mine?
P.S. Am uitat, când vine vorba de ce am făcut eu pentru Asociaţia Nevăzătorilor Botoşani, de venirile prietenilor mei italieni de la Asociaţia "Diaiutho", ce au adus în două rânduri cutii cu haine pentru nevăzătorii necăjiţi şi, de un Crăciun, jucării pentru copii.

joi, 11 martie 2010

O veste de top!

Am primit un mail în seara aceasta din care am aflat că proiectul "Genii fără frontiere", depus pe 28 septembrie 2009 la trilaterala "România - Moldova - Ucraina", a trecut de prima etapă de evaluare şi a fost trimis la Ministerul Dezvoltării şi al Turismului, unde a fost înregistrat pe 10 martie 2010. Nici acum nu e încă sigur că voi obţine finanţarea, dar e cert că am făcut un mare pas înainte. Ar fi şi păcat s-o dau în bară, e o idee foarte frumoasă, la care s-a adăugat multă muncă. În sfârşit, o veste bună!

marți, 9 martie 2010

Slujbe pentru şomeri

"Pe perioada crizei economice, guvernul român va asigura slujbe pentru şomeri. Ele vor fi oficiate de preoţi, episcopi şi mitropoliţi" (mass de la Cezar Vieru, ce a preluat citatul de pe Zeitgeist Romania). Tare faza!

sâmbătă, 6 martie 2010

Bucuria de a trăi

Astăzi am avut o zi absolut superbă, cu trei acţiuni impecabile, în premieră. Dimineaţa, o cupă la şah eminamente feminină, iar după amiază petrecerea pentru 8 martie la nevăzători, cu concursuri de "Miss" şi de "Mister". Seriozitatea extremă din cursul dimineţii a fost schimbată cu exuberanţă, spre seară, amestecată cu emoţie. Ioana Belu a fost declarată "Miss" de un juriu condus de actorul Marius Rogojinschi, iar Sandu Surugiu a primit titlul de "Mister" după un concurs în care am râs cu toţii cu gura până la urechi. Pentru a înţelege ce înseamnă, exact, bucuria de a trăi, postez două imagini cu "pălăria roşie". Una cu mine şi alta cu Costel Chiriac, care nu vede absolut deloc, dar care a reuşit să regăsească bucuria de a trăi, după un adevărat şoc existenţial. Veritabilă lecţie de viaţă... Mulţumiri şi lui Flavius Damean, care a avut o contribuţie cu adevărat importantă la reuşita serii, la fel ca şi preşedintele filialei, Tudorel Tupiluş. Flavius a oferit un premiu "Missei", a fost partenerul de dans al concurentelor şi disc - jockey până la lăsarea întunericului. Superbă zi!

O autentică zi de "primăvară" la Botoşani, pe 6 martie 2010...






miercuri, 3 martie 2010

Ador viaţa de jurnalist!

Asta se întâmplă bună parte din timp, de aceea mă încăpăţânez să nu renunţ, mai ales că acuş împlinesc 15 ani de la debut (pe 8 martie!). Dar am şi momente când îmi vine să mă duc în lume, la cules de căpşuni, vândut adidaşi sau ce se mai face prin cele străinăţuri. Am avut un astfel de moment mai înainte, când am primit de la o colaboratoare un mail trimis anterior unui site de ştiri, pe care mi l-a forwardat şi mie... Ce onoare incomensurabilă, ce bucurie fără seamăn! Mai ales că şi ştiam acţiunea, trebuia să ajung şi eu astăzi acolo, dar n-am mai reuşit. Of Doamne, nu mai dă odată colţul ierbii şi raza soarelui, să mai umblu măcar prin oraş, dacă nu pe la ţară, unde să aflu lucruri cu adevărat interesante, neforwardate ca la milogi...

O fotografie superbă, ceva mai veche, creaţie Victor Foca

marți, 2 martie 2010

Mesaj de la o prietenă, despre manelizarea României. De lecturat şi de meditat, după...

NOI cei nascuti in anii 50-'60- '70, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 20 de ani.
Avem amintiri despre primii pasi pe luna, si despre razboaie sangeroase, si avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat "De-a v-ati ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", „Tara, tara, vrem ostasi", "De-a prinselea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place , Twin Peaks , Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri Tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau „Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"..
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie „De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancurile cu Bula.
Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... Dar suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara, iar dusmanul este din interior si nu de afara... Noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum.
Azi, suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi!
Ce putem face azi cu libertatea????
Atat: sa ne opunem manelizarii programate a Romaniei!
Voi cei din generatiile 50 - 60 – 70 alaturati-va noua si trimiteti la toata lumea acest mesaj! Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru ! Numai in acest caz, te rugam sa trimiti mai departe!