joi, 31 iulie 2008

Doi miri frumoşi

Două prinţese

marți, 29 iulie 2008

Felicitări pentru Florin Ţurcanu

Nu m-am gândit că voi scrie vreodată un astfel de text, dar am citit despre iniţiativa liberalilor botoşăneni, care propun liberalilor cu funcţii din întreaga ţară să-şi doneze salariile pe următoarele două luni pentru sinistraţi. Dacă măcar jumătate din ei vor face aşa ceva, promit că îi votez la următoarele alegeri!

sâmbătă, 26 iulie 2008

Un om cu scaun la cap

Am aflat din media, mai întâi, că fostul prefect Cristian Roman va candida pentru un fotoliu de parlamentar şi mai apoi că nu, pentru că preferă să-ţi continuie activitatea la MIRA. Bravo lui! Decât să zvârle pe fereastră cei 50 de mii de Euro ce aud că trebuie daţi în campanie de liberali şi eventual să nu câştige, după ce s-a ploconit în faţa tuturor, mai bine îşi vede de slujba lui, atât cât e funcţională (sincer, îi doresc cât mai mult sau cât şi interesele lui o cer). Nu pot formula laude similare şi pentru cel ce a fost prefect după el şi care a executat tot ce i-a cerut partidul. L-au vrut primar? S-a dus în campanie şi a pierdut vreme şi bani de pomană. Iar acum mai şi serveşte umilinţa de a bate drumul până la Bucureşti şi a afla că nu s-a adunat comisia în faţa căreia trebuia să demonstreze, încă o dată, că merită să revină pe fotoliul de prefect...

marți, 15 iulie 2008

Un nou blog

Am creat un nou blog, dedicat proiectului "Pe urmele lui Eminescu, pe jos". Îl descoperiţi în partea stângă a blogului meu, sus, printr-un simplu click. Experimentaţi! Adresa lui, pentru o eventuala accesare directa, este http//botosanicernauti.blogspot.com

luni, 14 iulie 2008

Ţara indolenţei

Începe să nu mă mai mire faptul că trăiesc într-o ţară în care mai totul merge aiurea. Starea de fapt are la bază şi corupţia la nivel înalt, dar şi lucrurile mărunte, ce ţin de indolenţă şi balcanismul semenilor noştri. Spre exemplificare, pot scrie ce episod am servit în dimineaţa asta, în piaţa centrală din Botoşani. Pisica mea cea mică m-a miorlăit toată noaptea, din raţiuni de călduri, aşa că la prima oră am fugit la farmacia veterinară, pentru a-i lua un antidot. Deşi programul era de la 7.00 - 17.00, pe la 8.00 uşa era bine mersi închisă. Am întrebat prin jur ce ştiu de farmacistă şi mi s-a spus că e... la cumpărături. Am încercat la structurile similare, unde nu am găsit ce căutam, aşa că am stat la uşă, pe ceas, 25 de minute. În timp ce, agasată, îi povesteam unei cunoştinţe de ce stau eu ca prostul în zonă, a apărut preopinenta cu sacoşele pline de cumpărături. Şi dă-i, şi combate, până m-a făcut albie de porci. Adică cum, ea trebuie să moară de foame, nu are voie să meargă la cumpărături? Ba da, stimată doamnă, dar nu în timpul programului! Pentru că şi eu şi alţii, ne-am mâncat timpul stându-ţi pe la uşi şi de, suntem în Capitalism, perioadă în care "The time is money". Evident, cea care am plecat spăşită de acolo am fost eu, pentru că nu am structură de mahalagioaică şi nu puteam face faţă debitului verbal al cucoanei. Mi-am promis că nu voi mai cumpăra nimic de la respectiva farmacie, dar e nevoie de mult mai mult pentru ca lucrurile în ţara asta să intre în normalitate.

duminică, 13 iulie 2008

Zilele oraşului Gura Humorului, un eveniment perfect

Vineri şi sâmbătă am ajuns acasă, la Gura Humorului, pentru a-mi recupera cei doi pisoi lăsaţi spre găzduire la mama. Prilej pentru câteva ore de plajă pe malul Moldovei şi pentru a merge la mare parte din manifestările Zilelor oraşului. Am văzut ceva evenimente culturale până în prezent şi mi-am şi adus obolul la bună parte din ele. Dar nimic nu se compară cu ce am văzut zilele acestea în orăşelul devenit staţiune. Dacă la Botoşani la zilele municipiului vin, încărcat, 10 - 20 de mii de oameni - la o localitate de vreo sută de mii de locuitori, la Humor erau mult mai mulţi. Ceea ce atrăgea, în primul rând, atenţia, era faptul că tot oraşul era în sărbătoare. Şi oamenii lui, de toate vârstele, dar şi sumedenie de turişti. Am perceput, în spatele a ceea ce se întâmpla, o adevărată echipă de profesionişti, realmente numeroasă. Mai peste tot, în oraş şi în văzduh, se întâmpla câte ceva. Demonstraţii culinare, expoziţii canine şi hipice, un târg meşteşugăresc stilat, mare cât parcul oraşului, expoziţie de caricaturi, face painting, ringhişpiluri, cafe concert, concerte de ţinută la vreme de seară, recitaluri folclorice cu nume mari, mâncare bună, bere pe toate gusturile (inclusiv de casă!), o scenotehnică impecabilă, lumini care jucau pe pereţii hotelului din centru, o fântână cântătoare... Absolut remarcabil... Şi nici picior de politician pe scenă! L-am zărit de două ori în public pe Marius Ursaciuc, primar care a fost reales de localnici cu 82% din voturi. O dată supraveghea momentul inaugural, ce se apropia, iar altădată se plimba, senin, cu Varujan Vosganian. Mi-au mai rămas pe retină doi orăşeni sadea, care erau foarte mândri de combinaţia între straiele moderne, cămeşoaiele populare şi opincile aferente şi inima pe care au desenat-o pe cer doi profesionişti într-ale acrobaţiilor aviatice. Elemente de detaliu într-un eveniment absolut perfect, a cărui următoare ediţie abia o aştept...

joi, 3 iulie 2008

Ca-n poveste

Prima seara cand reusesc sa ajung la un Internet Cafe de pe Insula Thasos. Prilej ca sa scriu ca totul aici e ca intr-o poveste. Ieri am fost in turul insulei, azi cu jeep-urile pe munte si maine plecam in croaziera pe mare. E vreme buna, mare calda, oameni civilizati si multa tihna, in acelasi timp. Pana acum am facut peste 300 de fotografii si mai am loc pe card pentru inca atatea. As putea face, la intoarcere, o expozitie de sa stea pisoiul in coada... Salutari tuturor care imi acceseaza blogul. Pentru ei, pot anunta faptul ca luni dimineata revenim in Romania si ca e cea mai frumoasa vacanta pe care am avut-o pana acum in existenta.