joi, 31 ianuarie 2008

Frustrarile varstei a treia

Astazi dupa-amiaza, la Filiala Nevazatorilor, a venit in vizita Stefan Cervatiuc. In primul moment, cand ni s-a facut cunostinta, m-am bucurat, pentru ca auzisem vorbindu- se despre el ca despre un om foarte bine documentat. Numai ca incantarea mi-a trecut repede, pentru ca in secundele urmatoare m-a atacat furibund. Din toate paginile despre trecutul orasului pe care le-am realizat la Monitorul din septembrie 2007, el a citit numai cea despre Teatrul "Mihai Eminescu" pentru ca, de , va scrie si Domnia sa o carte despre acelasi subiect in anul in care suntem. Si da-i, si ataca... Ca plagiez, ca imi permit sa semnez texte scrise de altii! Ca Monografia lui Ciubotaru e plina de erori si ca eu le perpetuez si dezinformez oamenii... Ca daca scriu la ziar, trebuie sa verific fiecare fraza din cartile de la care pornesc...
Am incercat, in prima faza, sa am o discutie rationala. I-am explicat ca eu sunt angajata, practic, ca un documentarist, nu pe post de cercetator. Ca fac 7 pagini pe saptamana si ca daca i-as urma sugestiile as scrie una pe luna si as manca rabdari prajite in rastimpul respectiv... Ca in finalul paginilor nu scrie "Carmen Moraru", ci "Pagina realizata de Carmen Moraru", ceea ce e cu totul altceva. Ca daca stie ca sunt erori in monografiile publicate pana acum, ori sa scoata el alta monografie, ori sa publice erorile... Inutil sa spun ca nu ne-am inteles in nici un fel si ca am crezut ca imi crapa o vena la tample de furie, in asa hal ma adusese. Si i-am mai spus ceva. Ca traim intr-o perioada in care in jurul nostru sunt foarte multi inculti si ca paginile pe care le fac au exact menirea de a-i mai lumina putin. Pentru ca paginile ziarului poate mai atrag atentia unuia - altuia, pe cand cu intratul prin biblioteci e mai greu.
Am plecat la tata, mai apoi, care implineste astazi 75 de ani si m-am mai calmat, oarecum. Si am mai stabilit ceva: cand ma voi reintalni cu domnul Cervatiuc, ii voi zambi frumos, il voi intreba cum o duce cu sanatatea si vom discuta despre vreme. In ce priveste trecutul orasului, prefer, cand voi epuiza mult hulitele monografii, sa discut cu oameni simpli, in varsta, si cu memorie buna, de la care sigur pot afla mult mai multe lucruri si mult mai interesante decat de la Domnia sa!

O, ho, hoo...

Fac si eu ca Mos Craciun, desi a trecut timpul, dupa ce am citit stirea de pe Botosaninews conform careia presedintele de la municipiu al PRM Botosani, Dinu Aolaritei, si-a insusit banii care au fost stransi de Sarbatori si care ar fi trebuit sa ajunga la 10 batrani necajiti. Nu stiu ce ii vor face ai lui, dar eu as aplica tehnici de pe vremea lui Tepes pentru asa marlanie... E absolut incredibil! Omul ala nu are salar, nu are parinti care ar putea ajunge in situatia celor 10?

miercuri, 30 ianuarie 2008

Nu ratati imaginea din josul paginii!

Fiind vorba de blogul meu, nu vad de ce nu mi-as face putina reclama. Asa ca, daca-l accesati, nu ratati ultima fotografie, ce incheie interfata blogului. Nu de alta, dar nu reusesti toata ziua sa surprinzi cu ajutorul aparatului fotografic o imagine de genul asta. Desi pare greu de crezut, animalutul din imagine e blandetea in persoana....

marți, 29 ianuarie 2008

Declinul presei scrise?

Am citit in seara asta pe manseta de la Realitatea TV cateva cuvinte spuse de Cristian Tudor Popescu: "in 10 ani, cititorii de ziare vor fi ca filatelistii..." Eu zic ca e un optimist incorigibil, rarefierea se va petrece chiar mai repede...

luni, 28 ianuarie 2008

"Chocolate"

"Chocolate", pe TVR 1! A perfect movie... Un film pe care l-am vazut cel putin de cinci ori in ultimii ani si pe care il revad, de fiecare data, cu mare placere... Juliette Binoche si Jonny Depp, doi actori impecabili, intr-o poveste superba, cu un fundal sonor straniu... Practic, e vorba de viata unei femei care infrunta toate prejudecatile unui targ tixit de asa ceva si care ii face pe locuitori, incet -incet, sa gandeasca la fel ca ea...
Culmea, si mai plimba si un copil dupa ea... Parca o vad pe mama cand a plecat cu mine de mana pe vremuri, la Gura Humorului, ca sa luam viata de la capat... Acum imi dau seama: de asta imi place filmul, pentru ca exista multe similitudini cu viata proprie... Chocolate, un film pe care e pacat sa-l ratati....

Uitam...

La cate am avut de facut in ultima vreme, am uitat sa scriu despre noile actiuni umanitare de care m-am ocupat. In ianuarie, au venit la Botosani doi voluntari de la "Diaiutho", Giovanna si Giancarlo. O parte de actiuni le-au derulat cu un asistent social din Botosani, dar de ducerea de ajutoare in comunele Paltinis, Braesti si Gorbanesti m-am ocupat eu. Am discutat cu primarii si le-am sugerat sa colaboreze cu preotii din comuna, care stiu exact care sunt oamenii cei mai necajiti. Nu de alta, dar in decembrie am aplicat alta formula si am dat intr-o comuna peste o toanta care astepta costume Armani, probabil, si din cauza careia copiii nu au mai primit jucarii si hainute de la italieni. Tot acum, italienii mi-au adus si 20 de pachete pentru tot atatea familii de nevazatori din Botosani. Tot ei m-au invitat intr-o seara la cina, unde am mancat o supa - gulas senzationala. Miam - miam, ce buna a fost...

sâmbătă, 26 ianuarie 2008

Relache...

In momentul in care am pornit la drum cu blogul, am facut-o cu entuziasm. Care nu-mi lipseste nici in momentul de fata, numai ca problema e ca sunt intr-o criza de timp cvasipermanenta. Azi am avut prima zi lejera de cand m-am intors la Botosani dupa Sarbatori, ceea ce a insemnat "doar" prezenta la o conferinta de presa de prezentare a unui proiect transfrontalier, participarea la evenimente gazduite de Colegiul "Gheorghe Asachi", in spatiul unui alt proiect si o ampla discutie cu un medic pentru pagina medicala. Si m-am intors acasa absolut relaxata... Iar maine, prima data in aceasta luna, nu trebuie sa ies din casa... Nu-mi vine sa cred! Ma voi trezi la 8, imi voi bea cafeaua si voi face doua pagini de ziar intr-un ritm cat mai lejer cu putinta... E foarte important sa-mi organizez cat mai bine timpul, pentru ca pana in octombrie, cand teoretic pot lua concediu de la ziar, sa pot "duce" o norma si jumatate. Dupa 7 decembrie, cand imi voi plati ultima rata din imprumut, ma voi mai gandi ce fac in plan profesional. E posibil sa mai sting din motoare sau, daca voi constata ca rezist, sa continui asa si sa imi programez doua iesiri pe strainatate pe an cu surplusul financiar care imi ramane... Cel mai important e sa mananc civilizat, sa ma odihnesc, sa am grija de mine, in rezumat, si totul va fi bine...

marți, 22 ianuarie 2008

Bani pentru partid?!

Privind dintr-o parte, ca sa nu spun de-a dreptul piezis, sumele indecente pe care si le-au dat prima multi directori de deconcentrate din Botosani, ma bate un gand: ca, de fapt, doar o parte din bani le raman in buzunare, restul urmand a ajunge la partidele ce i-au numit sau i-au pastrat in functie. Nu de alta, dar suntem in an electoral si fiecare isi doreste perpetuarea la Putere. Mi se pare incredibil si ca oamenii considera normal cati bani au luat, din moment ce am citit in presa cum explicau unii doct ce rezultate bune are structura lor in comparatie cu celelalte din tara si cat au muncit... Ce Dumnezeu, au si dormit la slujba, sau au transformat ziua de lucru intr-una de 48 de ore? Nu pot sa nu citez un comentator la articolul aparut zilele trecute in Monitorul, care se intreba, firesc: "Cu cate guri mancati"? Chiar, cu cate?

marți, 15 ianuarie 2008

Pelerinaj pe urmele lui Eminescu...

Pentru al patrulea an consecutiv, ziua naşterii lui Eminescu a fost celebrată în satul Mihai Eminescu din comuna Gorbăneşti de elevii şcolii din Gorbăneşti, îndrumaţi de consilierul educativ Gheorghe Hanganu şi profesorul de română Adriana Rotaru, ce au fost însoţiţi de directorul şcolii, Loredana Dracinschi. Sufletul manifestării a fost învăţătorul Constantin Puianu, de la şcoala din George Coşbuc. Pentru prima dată, toţi copiii din satul învecinat au recitat Eminescu în vecinătatea statuii poetului, acelaşi lucru făcându-l şi micuţii de la grădiniţa din localitate, instruiţi de Carmen Prispian. Tot Constantin Puianu şi-a chemat foştii elevi cu un adevărat atelaj, alcătuit din cinci sănii, cu care atât copiii din George Coşbuc cât şi oaspeţii de la Şcoala 16 din Botoşani au ajuns în sat. Loc unde au recitat, au cântat romanţe, au spus rugăciuni pentru sufletul lui Eminescu şi au cântat, în final, un “La Mulţi ani” de ziua poetului. Prima sărbătoare în satul de pe dealurile Gorbăneştilor a fost pe 15 ianuarie 2004, atunci invitaţi fiind numeroşi săteni născuţi pe acele meleaguri, chemaţi de secretarul comunei, Valentin Calimandriuc. Este pentru a doua oară când se organizează un pelerinaj cu sănii spre satul Eminescu, un eveniment similar creând acum doi ani primarul comunei, Gică Iliescu.

Badia Cojocaru, din satul Mihai Eminescu, "verde" ca intotdeauna

Pelerinaj de ziua poetului, "pus la cale" de invatatorul Constantin Puianu

Satul Eminescu

Astazi, 15 ianuarie, la prima ora, plec in satul Mihai Eminescu din comuna Gorbanesti. Sa-mi fie bine!

sâmbătă, 12 ianuarie 2008

Pacat ca nu stiu cand s-a nascut Sobi...

Am citit in seara asta pe Botosaninews o felicitare din partea primarului de Botosani, in principal in calitatea sa de coordonator special al noului PDL, adresata rusilor - lipoveni, care serbeaza Anul Nou, "pe vechi". Mi-am zis, in sinea - sinelui meu, "Na, c-au mai gasit un prilej de a-si face propaganda politica, iar ziaristii de a lua un ban gramada"... Astept, cu nerabdare, urari de toti sfintii posibili, de Valentine's Day, de Dragobete, de 1 si 8 martie... Mare pacat ca nu stiu cand s-a nascut motanul meu Sobi (e adunat de pe drumuri, asa ca-i stiu varsta doar cu aproximatie), ca as da si eu un anunt de ziua lui...

Fear?

Am mai scris acum vrei trei ani un articol care se chema "Frica" in pagina de opinii a Monitorului de Botosani. Atunci ma revoltam impotriva unei femei care vinde lumanari la intrarea intr-o biserica botosaneana si a unor vecini, care aveau copii in plasament familial. Ii invitasem si pe unii si pe altii la o emisiune la radio si ma refuzasera, aproape agresiv, ceea ce m-a facut sa ma intreb, in scris, "De cine va e frica, oameni buni". Ei bine, in seara asta am conversat telefonic cu o invatatoare in varsta, care e un om deosebit, motiv pentru care consider ca suntem chiar prietene. M-a rugat ca maine s-o sun pe directoarea ei la scoala ca sa-mi declare ea "toate cele", fiindca nu vrea sa aiba probleme. Adica cum sa apara "la gazeta" numele unei invatatoare si nu al sefului ierarhic? In opinia mea, poate sa apara foarte bine, pentru ca prima iese din cotidian prin tot ce face, iar a doua nu ocupa decat o functie vremelnica. Numai ca a reusit, se pare, sa raspandeasca teroarea in randul subordonatilor... Mai bine mananc posmagi muiati in apa decat sa ajung sa ma umilesc astfel... Si se pare ca multi angajati ai zilelor noastre stau cu spinarile plecate, de frica sa nu aiba probleme... Halal natie... Noroc de conversatia anterioara pe mess cu unul din prietenii mei rockeri, student la Iasi, care m-a facut sa rad cu lacrimi. Din fericire, ei sunt inca oameni liberi si asta se simte in felul in care vorbesc si privesc viata in ochi. Ca nu prea au bani, ca nu e totul ok cu iubirile, peste astea se trece. Important e curajul si spiritul inca neprins in chingi. Vreau sa cred ca eu seman cu iesenii si nu cu invatatoarea cu care am vorbit in seara asta...

Depresii "post - Sarbatori"?

Aflasem, cu ceva vreme in urma, ca exista depresii care se accentueaza de Sarbatori, dar aflu foiletand "Adevarul" pe Net, ca exista si unele "post - Sarbatori. Mi se parea mie ca ma chinuie ceva in ultimele zile si nu-mi explicam de una singura si ce anume. Si e o stare care are si logica. Toate energiile iti sunt puse in miscare pentru zilele festive de sfarsit de an, moment dupa care te trezesti ca rudele sau prietenii au plecat pe la casele lor, ca in frigider nu mai ai salata boeuf si friptura, ci vreo doi crenvursti, ca in casa nu miroase a brad si ca iar trebuie sa te apuci de treaba ca sa ai din ce trai, context in care te - apuca o lehamite existentiala de sfarsit de lume...
Cei de la Adevarul au si cateva sfaturi pentru a ne ajuta sa depasim astfel de stari:
"1 Faceţi o compilaţie a tuturor fotografiilor şi amintirilor adunate peste an. Adunaţi-vă pozele care stau împrăştiate prin toată casă într-un album foto. Privind toate aceste amintiri, veţi ajunge să retrăiţi şi să vă reamintiţi toate momentele fericite şi amuzante ale anului care tocmai a trecut. Dataţi fiecare poză, pentru a nu uita contextul în care a fost făcută, alegeţi rame amuzante sau decupaţi-le pentru a face un colaj. Veţi fi uimit când veţi constata sentimentul de împlinire care vă va cuprinde, în timp ce prietenii şi familia se vor amuza privind rezultatul final.
2 Nu strângeţi toate de­coraţiunile. Puteţi lă­sa câteva decoraţiuni prin casă, deoarece astfel veţi prelungi sentimentul de siguranţă şi căldură din timpul sărbătorilor. Nu strângeţi toate decoraţiunile în acelaşi timp, îndepărtaţi-le treptat, pentru a nu avea, la sfârşit, senzaţia de casă goală şi rece.
3 Ocupaţi-vă timpul. Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face pentru a vă ridica starea de spirit este să faceţi ceva pentru ceilalţi. Nu vă mai gândiţi la lucrurile care v-au dezamăgit, în schimb concentraţi-vă asupra evenimentelor viitoare. Priviţi în jur şi fiţi înţelegători în faţa problemelor lor. Dacă vedeţi că un vecin mai în vârstă are dificultăţi în a îndepărta zăpada, mergeţi şi ajutaţi-l. Invitaţi-vă prietenii la o cafea pentru a evita momentele de singurătate.
4 Faceţi sport. În cazul în care aţi pus câteva kilograme de sărbători, acesta este cel mai bun moment pentru a scăpa de ele. Este uşor să deveniţi depresivi la gândul tuturor bunătăţilor din care v-aţi înfruptat fără reţineri de sărbători. Începeţi un program de exerciţii pe cont propriu sau la o sală de fitness. Gândul că faceţi ceva pentru dumneavoastră vă va binedispune.
5 Nu vă neglijaţi. Săr­bă­torile necesită atât de multe pregătiri încât de cele mai multe ori ajungeţi să vă neglijaţi propria persoană. Începutul de an este momentul ideal pentru a merge la cumpărături, pentru a vă relaxa într-o baie caldă sau pentru a citi o carte bună".

marți, 8 ianuarie 2008

O noua celebrare Eminescu

Pe 15 ianuarie voi fi pentru a cincea oara in satul Mihai Eminescu din comuna Gorbanesti, in ziua in care ne amintim de nasterea lui Eminescu. Sunt foarte incantata ca de aceasta data Constantin Puianu, invatator in satul invecinat, George Cosbuc, m-a sunat ca sa ne punem de acord in privinta celebrarii. Pana acum inventam ceva de la Botosani, iar cei din zona erau mai mult spectatori decat "actori". Ei bine, acum si eu si invatatorul am gandit acelasi lucru: protagonisti sa fie copiii din George Cosbuc, care au varste intre 6 si 9 ani. Am ales cu mare grija poezii pe care sa le recite sau chiar sa le citeasca, asa cum fac multi actori pe scena. Si n-a fost usor, pentru ca poeziile lui Eminescu nu prea pot fi recitate de cei mici, in multe dintre ele vorbindu-se ori despre iubire, ori despre moarte. Asa ca micutii din George Cosbuc vor recita pe 15 ianuarie "Craiasa din povesti", finalul din "Calin", primele strofe din "Luceafarul", "Freamat de codru", "Revedere", "Ce te legeni", "Cu penetul ca sideful", "Dintre sute de catarge". Am ales si doua poezii mai lungi, care cred ca le vor placea copiilor si pe care sa le recitam eu si domnul Puianu: "Copiii eram noi amandoi" si "Fiind baiet, paduri cutreieram". Vor mai canta romante, cum au mai facut-o, elevi de la Scoala din Gorbanesti si asteptam si copiii din satul Batranesti, din vecinatate, care inteleg ca nu au fost pana acum la statuia din satul Eminescu. Daca micutii din George Cosbuc vor recita, e foarte posibil sa vina si parintii lor sa-i vada si atunci poate ca "Parcul Eminescu" va intra, mai adanc, in constiinta satenilor. Legenda despre trecerile lui Eminescu prin sat trebuie sa intre, incet - incet, in cat mai multe suflete, pentru ca altminteri va disparea la fel cum a aparut.

luni, 7 ianuarie 2008

Omul zilei

Luni: Senatorul Mihai Tabuleac, care a avut curajul de a se razvrati impotriva manierei in care au fost repartizate functiile in noul PLD - chiar cu riscul de a fi debarcat din partid, asa cum i s-a promis;
Marti: Mircea Dinescu, castigator al Premiului "Mihai Eminescu" in 2008; chiar daca este o personalitate controversata, e arhicunoscut, asa ca manifestarile Eminescu din acest an de la Botosani au sanse sa fie bagate in seama la nivel central altfel decat anii trecuti;
Miercuri: Comerciantii botosaneni, care demareaza sezonul reducerilor la haine si incaltaminte - prilej perfect pentru localnici ca sa-si cumpere una - alta pentru iarna care vine;
Joi: Prefectul Gheorghe Sorescu, ce se dovedeste suficient de intelept sa nu lase scaunul de prefect pentru iluzoriul fotoliu de primar;
Vineri: Ministrul culturii, Adrian Iorgulescu, care dupa invitatii repetate, descinde in sfarsit la Botosani la zilele Eminescu si are si intalniri cu sefii locali din cultura;
Sambata: Valentin Cosereanu, directorul de la Ipotesti, care a decis ca Memorialul pe care il conduce sa il celebreze pe Eminescu "pe cont propriu", nu la hurta, cum se facea pana acum;

I'm sick!

Dupa ce am fost teribil de mandra de mine toata perioada trecuta pentru ca am reusit sa nu racesc, se pare ca mi s-a infundat si mie. Tusesc sanatos, gandesc cu incetinitorul, o feerie, ce mai... Intrucat e evident ca o astfel de stare tine o saptamana, oricum ai trata-o, ramane de vazut daca sunt capabila in rastimpul asta sa-mi fac paginile pentru ziar...

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

A real strange photo....

Back home!

Am revenit acasa, dupa aproape opt zile petrecute la Gura Humorului, la mama. Am dormit, am mancat, m-am distrat, iar acum trebuie sa ies din starea de "ralenti" in care ma aflu si sa ma apuc de treaba. Inafara faptului ca trebuie sa traiesc si eu din ceva, de preferat dintr-o munca interesanta, mai am de achitat la banca pe anul in curs "frumoasa" suma de 6000 RON. Asa ca, mai intai "back home", iar apoi "back to work"...

Sărbătorile de iarnă la etniile botoşănene

* Puţine zone din ţară se pot lăuda cu o mixtură etnică atât de complexă precum cea existentă în judeţul Botoşani. Odată cu trecerea timpului, unele etnii s-au lăsat asimilate, în linii mari, de către români, adoptându-le şi obiceiurile, pe când alţii au „ţinut cu dinţii” de tradiţiile lor şi le-au perpetuat până în zilele noastre *
Ucrainenii
Simonica Fercalu este educatoare în satul Pârâul Negru din comuna Mihăileni, dar ştie foarte multe despre obiceiurile de Sărbători pe stil vechi ale ucrainenilor, pentru că a copilărit la Cândeşti, unde există şi astăzi o comunitate impresionantă a acestei etnii. “În seara de Ajun, copiii mergeau cu colinda până la înserat. Când se lăsa seara, băieţii plecau să colinde fetele. A doua zi bărbaţii adulţi, însuraţi, plecau cu colinda tot aşa, pe înserat, până-n noapte. Mergeau din casă în casă, însoţiţi de un băiat neînsurat, care strângea bani pentru biserică şi pentru împodobit crucea de Bobotează. Peste tot erau întâmpinaţi cu mâncare şi băutură, iar când plecau, veneau şi gazdele cu ei. Cei ce oboseau, renunţau şi plecau la casele lor. Aşa era obiceiul la Cândeşti, Sinăuţi şi Rogojeşti, unde sunt mulţi ucraineni”, povesteşte Simonica Fercalu. “În Ajunul Anului Nou, copiii mergeau cu uratul. Chiar de Anul Nou, adulţii umblau mascaţi. În ingineri, doctori, miri, mirese, ţigănci. Mergeau pe la casele sătenilor şi jucau teatru, schimbând scenetele de la caz la caz, funcţie de gazde. La miezul nopţii, începeau petrecerile. Tinerii se adunau la şcoală sau la Căminul cultural, adulţii rămânând pe la casele lor. La Cămin, fetele aduceau mâncarea, iar băieţii băutura. În dimineaţa de Sfântul Vasile, copiii semănau întotdeauna cu grâu, iar gazdele îi primeau la gura sobei. De Bobotează se împodobea crucea, foarte frumos. Toţi aveau locul lor în jurul crucii şi nu lipsea nimeni. În seara Bobotezei, băieţii şi fetele mergeau la “şidruit”, se colindau unii pe alţii. Colinda “Şidriuca” vestea pierderea crucii de Bototează, care se arunca în apă”, îşi aminteşte educatoarea din Pârâul Negru. Tot ea afirmă că e vorba de obiceiuri care se mai ţin, dar nu cu aceeaşi intensitate ca înainte.
Evreii
Iarna, evreii sărbătoresc Hanuka sau „Sărbătoarea luminilor“, potrivit unei tradiţii de peste 2.000 de ani. Este o sărbătoare care se referă la trecutul de luptă al poporului evreu şi la apărarea credinţei sale religioase. Concret, în anul 165 î.e.n., evreii s-au răsculat împotriva cotropitorilor, după care au alungat oştile lui Antiohus Epifanes, care dorea stârpirea lor şi desfiinţarea religiei mozaice. Macabeii, conducătorii răscoalei, au recucerit templul şi au reaprins menora (sfeşnic cu şapte brate, n.r.). Atunci au observat o minune, uleiul arzând neîntrerupt, opt zile şi opt nopţi. “Tocmai de aceea, sărbătorim şi noi timp de opt zile, între 4 şi 12 decembrie”, declară Iosif David, preşedintele Comunităţii evreieşti din Botoşani. “Anul acesta, de Hanuka, am făcut o masă rotundă cu toţi enoriaşii şi am avut oaspeţi importanţi de la Bucureşti: deputatul Aurel Vainer, fosta ambasadoare Maria Stoica şi Rabinul Şlomo Rozen. I-am servit cu colţunaşi cu cartofi, borş roşu, friptură, a cântat corul de copiii…În aceeaşi perioadă s-a petrecut o ceremonie la Sinagogă, Carla Goldenberg, în vârstă de 9 ani, aprinzând prima lumânările de “Hanuka””, completează Iosif David. Acum, în timpul Sărbătorilor “majoritarilor”, comunitatea evreiască din Botoşani are o bună colaborare cu Protopopiatul şi cu Primăria, structuri cărora le-a dat pachete cu haine şi încălţăminte ce să fie oferite nevoiaşilor. “La finele anului, chemăm enoriaşii la comunitate, unde îi tratăm cu dulciuri şi unde vor viziona un film despre Israel. În ce priveşte Crăciunul şi Anul Nou, există căsătorii mixte, în care se celebrează şi sărbătorile românilor şi cele ale evreilor, fiecare la timpul ei”, încheie preşedintele Comunităţii evreieşti din Botoşani.
Ruşii lipoveni
În Botoşani, există şi în zilele noastre o comunitate importantă a ruşilor lipoveni. Un întreg cartier le poartă numele şi au şi propria biserică, realmente maiestuoasă. Lipovenii sunt rămaşi “pe vechi”, ei celebrând Crăciunul pe 7 ianuarie şi Revelionul o săptămână mai târziu. Înainte de Crăciun, ţin post riguros, timp de 40 de zile, de curăţire a trupului şi a sufletului. Ajunul Crăciunului nu există în tradiţiile lor religioase. Pe 7 ianuarie merg la slujba oficiată la Biserica Lipovenească. Bărbaţii îşi iau cele mai bune haine, iar femeile poartă fuste lungi, mînecile acoperite, batic şi şaluri înflorate. Femeile căsătorite au pe cap sbornikul, o bonetă frumos ornamentată, care le strânge părul.
Odată întorşi de la biserică, ruşii lipoveni colindă în faţa icoanei din casă, în limba slavonă, colindă cu care merg şi tinerii pe la casele celor din comunitate. În ultimii ani, ruşii lipoveni au acceptat o singură dată să se abată de la obiceiurile lor, participând la un minifestival de colinde al etniilor botoşănene, organizat în 2002 în faţa Prefecturii. Pentru a recrea atmosfera din propriile case, au venit îmbrăcaţi în portul tradiţional, însoţiţi de doi tineri ce au adus icoana, în faţa căreia au cântat. Nu putem încheia scurta descriere despre obiceiurile de Sărbători ale ruşilor lipoveni fără a pomeni celebra lor jarcovia, făcută din castraveţi muraţi şi carne de porc şi lapşaua, altă mâncare tradiţională, ce se face din tăiţei de casă şi zeama de la carnea fiartă de pasăre.
Armenii
Ţin aceleaşi sărbători religioase ca şi românii ortodocşi. Excepţie face Crăciunul, care este serbat de armeni la 6 ianuarie, după datina bisericilor creştine primitive. Biserica Armeană a rămas consecventă sărbătoririi Naşterii lui Isus aşa cum se făcea în mod unanim până în sec. IV, când a fost transferată la 25 decembrie. “În realitate, doar la Uniunea armenilor se mai face petrecerea pe stil vechi, pentru că noi celebrăm Crăciunul o dată cu românii”, recunoaşte Elena Florica Şuster, membră a comunităţii armene din Botoşani. “Mai sunt unii care susţin că serbează Crăciunul şi “pe vechi” şi “pe nou””, completează ea. De Crăciun, armenii au câteva colinde religioase, numite Avedis (Bunavestire), cântate şi în liturghie. În secolele XVIII - XIX, tinerii din coloniile armeneşti mergeau frecvent cu colinda. Mai mult, membrii breslelor meşteşugăreşti aveau obligaţia, stipulată în statut, de a colinda organizat şi disciplinat, iar enoriaşilor colindaţi li se impunea să-i primească, în caz contrar riscând să fie amendaţi. “Nici nu se mai găteşte armeneşte de Sărbători”, admite Florica Şuster. “De tradiţia noastră ţin pastrama şi ghiudemul, harisa – o ciulama din grâu şi carne de pasăre, sau anuşaburul, o colivă specială de Anul Nou”, încheie interlocutoarea noastră.
Romii
Fac parte dintr-o etnie care nu are tradiţii proprii la Sărbătorile de iarnă. Au participat la două festivaluri de colinde ale etniilor, unul la Botoşani şi altul la Mihăileni, dar de fiecare dată au interpretat colinde româneşti, traduse în limba romanes. La Mihăileni, grupul de colindători instruit de Nuşa Barica şi Petronela Scripcariu a cântat “Steaua sus răsare”, “Moş Crăciun cu plete dalbe” şi “Domn, Domn, să-nălţăm””, colinde ce ţin de tradiţia românilor, numai că traduse în romanes. “Aşa se întâmplă şi de Sărbători”, admite Nuşa Barica, “când copiii romi colindă în româneşte la uşile românilor şi aceleaşi colinde în romanes, atunci când ajung pe la casele romilor”. Iar la Anul Nou, chiar nu mai e nici o diferenţă.