vineri, 27 august 2010

Dreaming, laughing, thinking... Vreau înapoi la Albena!



www.braceforum.net

Site-ul de mai sus mi-a adus în ultimele două zile peste 400 de vizitatori pe blog. Acum două zile am înregistrat chiar un record, de 297 de oaspeţi pe zi. Evident, am verificat să văd despre ce e vorba şi am observat că toată lumea intră pe blogul meu, "via www.braceforum.net", la postarea cu fotografiile în care îmi decupam cu graţie şi cu foarfeca ghipsul de la picior. Cercetând mai departe, am aflat că site-ul este german, iar studiind pozele echipei ce îl administrează, că toţi erau în ghips! Deci, prin deducţie logică, am realizat că e vorba de o comunitate de câteva mii de membri, care probabil comunică pe Net în perioadele destul de greu de suportat - de imobilizare în ghips. Recunosc că eram de ceva vreme în căutarea celebrităţii, dar nu mi-am imaginat că entorsa de la gleznă va fi cea care va genera o buluceală fără seamăn pe blog...

marți, 10 august 2010

Lavazza - Carmencita!

Astăzi am primit în dar de la prietena mea Paula Enache, care lucrează în Italia, o pungă de cafea care se cheamă "Carmencita". Mi-a făcut realmente plăcere gestul. A fost evident că darul a fost cumpărat special pentru destinatar... Cât de multe alte daruri se cumpără, în zilele noastre, şi se oferă la întâmplare... Asta când se cumpără...

vineri, 6 august 2010

Masaj la domiciliu. Cea de deasupra e pisică (o "ea"), să nu vă ducă gândul la altceva...



Înapoi la vremea Renaşterii

Îmi aduc aminte că am mai scris, acum ceva vreme pe blog, o frază de genul "Cea mai importantă persoană din lume sunt eu"!Am gândit aşa ceva şi apoi am mers mai departe, uitând de timpul Renaşterii, când omul era în centrul "a toate cât sunt". Şi am constatat că mă risipesc mereu cu gândul la alţii, că nu mă odihnesc ca lumea, că muncesc şapte zile din şapte, ca să ce? Alergând de colo - colo, mi-am pus pe chituci o gleznă, care-mi limitează, extrem de enervant, libertatea de mişcare. Noroc, din nou, de colegul meu Costică Surugiu care mă plimbă cu maşina dimineaţă la slujbă (azi şi retur!).
Bine, bănuiesc că piciorul meu se va vindeca într-o săptămână - maxim două, nu poate sta blocat la infinit, dar ce mi s-a întâmplat e un semnal, care ar trebui să-mi dea de gândit. Nu mai am 20 de ani (asta ca să ocolesc vârsta exactă), aşa că dacă nu mă menajez eu, nu-mi întinde nici dracu' o mână de ajutor. Banii contează mai puţin, chiar în aceste timpuri, mai importante sunt sănătatea, relativa tihnă cerebrală şi sufletească, foarte important fiind şi respectul de sine. Sunt lucruri pe care trebuie să le am în vedere, aşa cum trebuie să mă preocup şi de retuşurile de care mai are nevoie apartamentul meu. În vreo două - trei luni, dacă mă pun pe picioare (la propriu), am de-mi montat centrala termica ce aşteaptă cuminte pe hol, de făcut niscaiva reparaţii electrice şi la instalaţii, de cumpărat un televizor mai modest pentru sufragerie şi un monitor nou în locul ăstuia arhaic. Poate şi niscaiva mochete şi apoi trag linie cheltuielilor casnice.
După, voi începe să mă gândesc mai mult la mine şi mai puţin la alţii. O fi egoism, dar cred se impune, măcar periodic. Pentru tihna sufletului meu...