Postări

Se afișează postări din decembrie, 2009

Eu, in cateva ipostaze de la petrecerea de Craciun, la Pensiunea Bianca

Imagine

Interviu cu Moş Crăciun... realizat cu ani în urmă, la Radio Fix Botoşani

Imagine
Carmen Moraru: În această seară, în studio sunt trei invitaţi speciali. Numai că înainte de a începe conversaţia, trebuie să punctez neapărat ceva: anume că atât copiii cât şi adulţii e foarte important să creadă că Moş Crăciun există. Doar că planeta e foarte mare, ajunge greu în toate colţurile ei şi atunci îşi caută, pe diverse continente, mesageri. Cei trei oaspeţi din această seară exact asta sunt: mesageri ai lui Moş Crăciun! Domnule Schibinschi, de cât timp? Ludwig Schibinschi: …de vreo 20 de ani… Carmen Moraru: Domnule Perevoznic? Boris Perevoznic: Eu cam am vreo 45 de atât de când sunt în aceeaşi bună convieţuire… Carmen Moraru: Marius, tu eşti cel mai tânăr Moş Crăciun din încăperea asta… Marius Rusu: Cel mai „democrat”… Din ’90 până inclusiv astăzi sunt Moş Crăciun… Carmen Moraru: Asta înseamnă că tu eşti singurul care nu a fost Moş Gerilă… Marius Rusu: Nu l-am prins pe Moş Gerilă decât elev la şcoală şi… tremuram în faţa lui… Carmen Moraru: De ce? Marius Rusu: De emoţie şi

Probând pulovere, pentru avanpremiera de Crăciun organizată de Asociaţia Nevăzătorilor Botoşani

Imagine

Botoşani, un oraş sub asediul ninsorii

Imagine

Botoşanii sub nămeţi, la mijloc de decembrie

Imagine

Eu, azi dimineaţă, încercând să-mi aduc aminte cum e când zâmbeşti...

Imagine

Brazii de Crăciun se ornează, mai nou, cu pisoi. Pe cel din imagine îl cheamă Tigruţu...

Imagine

Eu, socializând cu un patruped paşnic. Fotografie semnată dl. Micu

Imagine

Imagini de la recentele spectacole ale nevăzătorilor în judeţ, la Truşeşti şi la Tudora. Printre spectatori, mama şi tanti Smărăndiţa

Imagine

Lumea ideilor

Mulţi dintre semenii noştri ies în evidenţă cu maşini ultimul răcnet, cu vile de mileniu III sau cu conturi în bancă, neatinse încă de criză. Cum nu putem să avem cu toţii aşa ceva şi cum nici nu sunt interesată, prefer să rămân în lumea celor a căror gândire nu urmează coordonatele obişnuitului şi care, în timp, au creat idei ce se abat copios de la cotidian. Evident, am fost sprijinită în materializarea lor, dar poţi investi oricât timp şi bani, în absenţa unei idei bune, n-ai nicio şansă să creezi un eveniment de succes. Aşa că, hai să încerc să-mi aduc aminte câteva creaţii ale propriei gândiri: - "Lecţia de generozitate" a fost un proiect în care am stabilit conexiuni între instituţiile şcolare citadine şi cele din ruralul îndepărtat; le-am propus copiilor din Botoşani să strângă haine şi jucării şi să le ducă, ei înşişi, copiilor de la ţară; proiectul a fost emoţionant, a avut un succes teribil şi mai aud şi azi că se petrec lucruri similare în judeţ; - "Oraşul pa