vineri, 30 noiembrie 2007

Depresia, maladie veche de cand lumea

* Nu există persoană care să nu fi trecut cel puţin o dată în viaţă printr-o stare depresivă. Cauzele pot fi multiple, de la un eşec profesional până la pierderea sau despărţirea de o persoană dragă *
Puţini ştiu că inclusiv sugarii, în cazul carenţelor afective, a separarării brutale de mamă, pot avea stări asemănătoare depresiei. « Sunt apatici, indiferenţi, izolaţi, se observă absenţa gânguritului, a curiozităţii exploratorii, au comportament autostimulativ-legănare, prezintă un retard în dezvoltarea motorie şi a limbajului » afirmă Laura Jijie, medic specialist în pediatrie psihiatrică. Depresie pot face şi femeile în decurs de 4 săptămâni după naştere (depresie postpartum), cu insomnie, labilitate şi oboseală până la sinucidere, frecvent cu idei delirante legate de nou-născut.
Traseul spre maturitate e dificil
La şcolari, simptomatologia depresivă ca: eşecul şcolar, apatia sau o stare de instabilitate motorie, deficitul de atenţie, comportamentul agresiv faţă de colegi, crizele de furie, enurezisul sau probleme de alimentaţie, poate să apară ca urmare a unui eveniment traumatic: divorţul părinţilor, decesul unui membru al familiei, schimbarea locuinţei sau, în ultima vreme, plecarea părinţilor peste graniţe. Adolescenţa e o altă perioadă în care depresia poate să devină o problemă prin riscul suicidar. «Apare mai frecvent la fete, însoţită de anxietate. La adolescenţi unele tulburări de conduită (tineri care fură, fug de-acasă, devin delincvenţi, consumatori de alcool), pot să mascheze o depresie. Pentru mulţi, e suficient să stea cineva de vorbă cu ei. În absenţa comunicării şi a înţelegerii de care au nevoie se poate ajung chiar la suicid », susţine dr Laura Jijie.
La adulţi, nivelul de trai cauzează dezechilibre
La maturitate, cauzele apariţiei depresiilor sunt mult mai diverse ca la vârste fragede. “Pierderea locului de muncă, instabilitatea materială a familiei, datoriile la bănci, retrocedările, catastrofele naturale, agresivitatea intrafamilială, boala, pensionarea, decesul unui partener etc, toate pot genera depresii. Când nu găsesc soluţii, mecanismele de apărare nu mai funcţionează. Starea de stres este benefică în primă fază, dar dacă stimulul nociv persistă, apare epuizarea şi persoana clachează”, afirmă medicul botoşănean.
Femeile sunt mai vulnerabile
Schimbarea anotimpurilor favorizează apariţia depresiilor, nu le determină. « Femeile sunt mai vulnerabile inclusiv la schimbarea presiunii atmosferice. La presiuni mari, apar cefalee şi numeroase alte simptome. Tot femeile consumă mai multe dulciuri pentru a compensa deficitul de serotonină din creier - substanţă “responsabilă” de starea de fericire », completează dr. Laura Jijie. Tot ea atrage atenţia asupra faptului că, de Sărbători, persoanele singure sunt mai predispuse depresiilor, crescând numărul sinuciderilor în această perioadă. “Când sunt active, sentimentul de utilitate influenţează pozitiv stima de sine, pe când de Sărbători, singurătatea declanşează reacţii depresive”, afirmă Laura Jijie.
Un depresiv se recunoaşte de la distanţă
Cel mai des, persoanele atinse de depresie refuză să iasă din casă. Nu comunică, nu acceptă vizite, izbucnesc în plâns din senin şi, uneori, devin chiar isterice. « Când se decid să iasă, merg cu capul plecat şi au o mimică inexpresivă. Femeile manifestă dezinteres faţă de imaginea şi igiena proprie şi optează pentru culori închise în vestimentaţie. Dispare respectul faţă de propria persoană”, afirmă medicul specialist botoşănean.
Simptome multiple
Alte caracteristici ale depresiei sunt:
- tristeţea continuă, teamă puternică, nelinişte, sentiment de deşertăciune;
-
lipsa de speranţă, pesimism;
- sentimente de vinovăţie, părere de sine negativă, neajutorare;
-
pierderea plăcerii pentru activităţi care-i aduceau bucurie, inclusiv pentru viaţa sexuală;
-
tulburări de somn: insomnie, trezire matinală cu sentimentul de teamă şi stupoare; îmbunătăţire uşoară a dispoziţiei spre seară;
-
pierderea apetitului şi scădere în greutate (sau invers, apetit foarte mare şi creşterea în greutate, funcţie de persoană);
-
scăderea energiei, dinamismului; oboseală şi senzaţia de lentoare;
-
neastâmpăr, nelinişte, iritabilitate.
-
dificultăţi de concentrare, memorare şi în luarea deciziilor;
-
gânduri despre moarte, sinucidere şi chiar tentative de suiccid;
Soluţiile de redresare, la îndemână
Foarte important, pentru prevenţie dar şi revenirea la normalitate, e un regim de viaţă echilibrat. “O dietă echilibrată, adică trei mese pe zi, la timp, cu un conţinut caloric şi de vitamine adecvat, consum de fructe şi legume proaspete, renunţarea la consumul de tutun şi de alcool. Apoi, sportul e benefic, la fel ca şi lumina soarelui. O plimbare de jumătate de oră în aer liber e la îndemâna oricui. În altă ordine de idei, trebuie evitată suprasolicitarea, între munca activă şi relaxare impunându-se o alternanţă. În mod obişnuit, problemele de la serviciu trebuie lăsate la uşa locuinţei, odată ajunşi acasă preocupările fiind de preferat să fie legate de activităţi casnice ori de hobby-uri care să confere un sentiment de utilitate. Relaţiile armonioase în familie şi existenţa unui grup de prieteni reprezintă garanţia, de cele mai multe ori, pentru o stare de normalitate”, detaliază dr. Laura Jijie.
Cura de vitamine, absolut necesară
Pentru o mai rapidă ieşire din impasul emoţional caracterizat de starea depresivă, e indicată schimbarea imaginii de sine care poate începe cu schimbarea coafurii, cumpărarea unei articol de vestimentaţie colorat, a unei cărţi, a unui CD cu muzica preferată, cu un telefon dat unui vechi prieten, o plimbare în parc, un curs de perfecţionare, îngrijirea unei pisici sau a florilor. La fel de importantă e şi o cură de vitamine, de pe lista de cumpărături fiind indicat să nu lipsească:
1.Vitaminele grupei B: tiamina, riboflavina redau încrederea, calitatea somnului, apetitul normal, ca şi vitamina B6, ce intervine în producerea de serotonină. Recomandările diferă după caz: 10 mg pe zi, pentru fiecare dintre cele 3 vitamine sau 150-300 miligrame pe zi, pentru un complex vitaminic B.
2. Acidul folic: I se mai spune şi vitamina B9 şi luptă împotriva anxietăţii şi stresului, fapt pentru care se recomandă doze zilnice între 100 mcg şi 10 mg.
3. Vitamina C: Deprimarea îi expune pe oameni la anumite boli, de aceea pentru întărirea sistemului imunitar este necesară o cantitate zilnică de 1000 - 4000 miligrame.
4. Magneziul: Produce energie pentru organism, transmite influxul nervos; suplimentul necesar zilnic este de 500 miligrame.

luni, 26 noiembrie 2007

Drame hibernale

26.11, ora 19 In fiecare saptamana, una din ocupatiile mele consta in studierea ofertei AJOFM Botosani si scrierea, mai apoi, a unui text. Daca prin toamna oferta era destul de consistenta, de vreo luna posturile sunt foarte putine si, mai toate, destul de prost platite. M-am uitat si-n dupa amiaza asta la un job de referent cultural la Memorial, unde maximul salarial era de 827 RON, pentru care trebuia sa stai batut in cuie 8 ore pe zi la slujba. Mersi frumos, n-as mai servi... Si inca asta e salar bun, ca majoritatea sunt in jurul a 500 de RON...
Intr-o asemenea penurie de locuri de munca, disponibilizarea anuntata a 800 de oameni acum, in prag de iarna, m-a strans in spate. Si intotdeauna trebuie calculat ca pe langa un om care munceste, de obicei, mai mananca una - doua guri, deci e vorba de 2 mii de oameni care raman fara venituri. Iar in tot judetul sunt fix 95 de locuri de munca disponibile, putine pe profilul viitorilor amarati...
Cei 50 din Sulita, treaca -mearga, ca traiesc la tara, dar ce se fac cei 750 din Darabani, oras ca vai de el, situat in vecinatatea locului unde se atarna harta in cui... Ma uit la politicieni la televizor, cum isi savureaza succesul sau cauta vinovati pentru rateuri... Daca ar fi mai atenti la astfel de drame, rezultatele la orice fel de alegeri nu ar putea fi decat spectaculoase... Acum deputatul darabanean Liviu Campanu e fericit, fiindca a scos un scor confortabil la europarlamentare... Dar la locale, la Darabani, cat sa fie... Dam un pronostic?...

duminică, 25 noiembrie 2007

Ruleta lehamitii

De acum inainte voi scrie ziua si ora la inceputul postarilor, pentru ca o cunostinta m-a intrebat daca scriu noaptea... Nu, intamplator noaptea dorm, dar site-ul care gazduieste blogul e din State, cred, si apare ora lor. Deci, e duminica, ora 19,45 si refuzul meu de a merge la vot a coincis cu al majoritatii romanilor. In opinia mea, e un faliment generalizat al clasei politice romanesti. In momentul actual, la o asemenea prezenta, procentele din dreptul partidelor pot fi aiuritoare. Sunt extrem de curioasa la ce distanta va fi PD-ul de acel 40% care se tot vehiculeaza, in opinia mea manipulant de-a binelea, in sondaje. Oricine va ajunge in Parlamentul European, e mandatat de un procent minoritar de romani si numele vor iesi din urne neonorant, ca la un fel de ruleta a lehamitii...

London fogg

Scrutand dintr-o parte ceata londoneza ce se vede dincolo de geamurile balconului meu, estimez undeva pe la 37 - 38% prezenta la vot in judetul Botosani. Asta fiindca e si referendumul lui Basescu, pentru ca altminteri nu cred ca ar trece de 30%... Nu mai e mult pana maine, pentru a-mi verifica pronosticul... Ma rog, daca se pune la cale vreo frauda, va fi mai mare, pentru ca o combinatie intre ceata si lehamite nu poate da, in mod logic, un procent mai consistent...

sâmbătă, 24 noiembrie 2007

M-am hotarat: maine nu votez!

Maine, pentru prima data in viata mea de adult, nu voi merge la vot. Nu cred ca ma reprezinta actuala clasa politica si nu vad de ce as mandata pe unii sau pe altii sa se duca la Bruxelles sa ia decizii care ar ajunge sa-mi fie benefice si mie poate post - mortem! Nu cred nici in capacitatea actualilor politicieni de a schimba sistemul de vot si de a aduce la Putere oameni care sa se gandeasca la interesul celor ce i-au votat si nu doar la al lor. Asta e... Mai bine scriu ce-mi trece prin cap pe blog, ma duc in vizite, dorm, conversez cu motanul s.a.m.d. Sincer, e chiar o decizie relaxanta... Si nici nu cred ca voi mai vota vreodata...

Sambata, mare targ de antichitati la Palatul Copiilor

"Gheorghe Scripcaru va cersi mai departe"

E titlul unui articol pe care l-am scris in toamna anului 1996, cand am umblat prin tot orasul si am intrebat oameni de categorii sociale cat mai diverse ce asteapta de la alegerile ce vor fi a doua zi. Am fost in Autogara, in Piata, in Centrul Vechi si am discutat si cu un cersetor. Il chema Gheorghe Scripcaru, cred ca avea 76 de ani si a vorbit destul de civilizat. In esenta, nu se astepta la mare lucru, fiind convins ca si dupa alegeri va continua sa cerseasca... Dar distractia a urmat abia dupa ce a aparut articolul. Informat fiind ca numele lui apare "la gazeta", a venit si a facut scandal, ca el a inteles ca i-as fi promis locuinta si mai stiu eu ce... Atunci, a fost o lectie pentru mine, in ce priveste alegerea interlocutorilor, dar, totusi, declaratiile mustoase de la astfel de oameni le culegi, nu de la scrobiti... Una peste alta, suntem in pragul unor noi alegeri, europarlamentare de aceasta data si sunt convinsa ca daca Gheorghe Scripcaru ar mai trai, mi-ar spune ca, "de luni incolo, va cersi mai departe...".

miercuri, 21 noiembrie 2007

Quo Vadis, presa botosaneana?

Astazi am avut parte de un moment existential extrem de penibil. Ajunsă intr-o scoală unde intentionam sa descopar mai multe pentru un nou articol de fond al paginii de invatamant, am aflat ca directorul lipseste, dar e disponibila directoarea educativa. O cunoasteam si am vrut, in prima faza, sa evit intalnirea, pentru ca nu ma incanta deloc intrebarile legate de vechiul meu loc de munca. N-am reusit sa ma fac nevazuta din cauza amabilitatii excesive a secretarei, care o anuntase deja ca o cauta un ziarist. A venit, s-a uitat lung la mine si mi-a spus: "Tu, ziarist? Saraca....". De mult nu m-am mai simtit atat de penibil. M-am rasucit pe calcaie si am vrut sa plec si sa nu ma mai intorc niciodata. M-a apucat de umeri si m-a oprit, m-a invitat in birou unde am baut o gura de apa si incet - incet, mi-am revenit.
Numai ca intrebarile au ramas. De ce "saraca..." pentru un om care scrie? Ce cred restul botosanenilor despre jurnalisti? Ca sunt niste calici care nu au gasit un job mai bun si bat pe la usile semenilor? Sau niste spagari cu buzunarele vesnic larg deschise... Mama mea a fost unul dintre putinii, daca nu chiar singura, care a spus cu mandrie in anii dinainte de 2000, cand am lucrat tot in presa, ca sunt jurnalist. E o meserie in care, eu cel putin, imi folosesc buna parte din creier (si stau destul de bine cu IQ-ul), cunostinte acumulate din toate domeniile, bune maniere s.a.m.d. In plus, descopar lumea, atat cat se lasa ea descoperita la Botosani, caut partea frumoasa a lucrurilor si incerc, prin ceea ce scriu, sa-mi determin semenii sa gandeasca pozitiv...
E o munca nu doar decenta, ci si una pe care o pot face foarte putini. Jurnalistica e un domeniu cu "multi veniti, extrem de putini ramasi", pentru ca e o meserie dificila, pe care o continui doar daca iti place si crezi in ea. E posibil sa mai am de trait momente precum cel de zi, dar o sa incerc sa fiu mai pregatita pentru ele. Azi n-am fost si am clacat...

joi, 15 noiembrie 2007

Salariati versus pensionari

Anuntata cu mare tam- tam si plasata, ca multe alte actiuni, fix in campania electorala, marirea pensiilor pare sa echivaleze cu un fel de revarsare a cornului abundentei peste milioanele de pensionari din Romania. Unii au inceput sa ia pensia marita si se uita, gales si multumind in gand cui trebuie, pentru sumele suplimentare. Numai ca, pe nesimtite si cu ceva timp inainte ca sa se adauge procentele la pensie, preturile din magazine au inceput s-o ia razna. Noile coordonate ale pretului la ulei au inceput sa devina subiect de emisiuni televizate, iar pretul la paine creste mai ceva ca drojdia din ea. Si sunt doar doua exemple de alimente care tin, ca sa-i citez pe sindicalisti, de "cosul zilnic", pentru ca multe alte preturi au sarit in aer. Dar, macar pensionarii primesc niste sume in plus, cu care vor putea acoperi, in caz fericit, maririle de preturi.
Ce se intampla, in schimb, cu salariatii din Romania? Nici vorba de majorari de salarii in consonanta cu preturile, ci doar de haraielile obişnuite patronate - sindicate. Mai am foarte putin sa spun ca, in comparatie cu pensionarii, au devenit subit o "categorie defavorizata". Care avea pana mai ieri sansa plecarii la munca in strainatate (foarte riscanta acum, cand e evident ca suntem din "Tara lui Maillat").
Cred ca totul e rodul unei politici monetare haotice, asupra careia, din cand in cand, atrag atentia specialistii. Probabil ca la mijloc de an niste domni scrobiti cu ochelari pe nas s-au apucat de studiat statisticile si si-au spus: cu cine dam lovitura daca "punem de-o marire"? Cu pensionarii, evident, ca-s foarte multi si tot ei sunt si cei ce merg la vot... Dar cui ii pasa un tanar care vinde zi lumina la taraba si ia vreo 4 milioane pe luna? Nimanui! Da-l in plata Domnului, ca si-asa "s-a dat drumul la chinezi" si-or munci astia pe te miri ce...
Incoerenta, datorii externe care nimeni nu ne mai spune la ce cuantum au ajuns si o tara amanetata pe termen lung, doar ca unii sa se perpetueze la Putere si sa-si continue nestingheriti
fusarelile.
Vreau sa ma teleportez pe-o insula pustie si sa stau pe plaja pana la sfarsitul zilelor... E din ce in ce mai complicat sa traiesti in Romania si sa mai si incerci sa intelegi ce se intampla...Mai bine Robinson Crusoe... Ma rog, varianta lui feminina...

marți, 13 noiembrie 2007

Nu vreau sa ma fac politician!

De cand cu democratia pe meleagurile noastre, multi si-au abandonat meseriile trecute pe diplomele de absolvire ale unei facultati sau alteia si s-au facut politicieni. Sau, si mai bine, au facut si una si alta... E o chestie rentabila, nu degeaba se dau bani foarte grei pentru a fi trecuti pe o lista a vreunui partid politic, singura iesire din clenciul financiar prin care se promoveaza multi oameni nepotriviti fiind uninominalul, in formula in care o iesi pana la urma.
Eu am semnat o singura data, in 2006, o adeziune la PNL, pentru ca Bogdan Olteanu la o intrunire cu parlamentarii de la Constanta a decretat ca toti angajatii cabinetelor parlamentare trebuie sa fie inregimentati politic. Norocul meu e ca, probabil, tanti Duta a zvarlit-o in vreun cos ceva, ca nu m-a mai anuntat nimeni ca m-au facut membru de partid. Cine stie, poate ca nu aveam profilul necesar pentru asa ceva...
Pe masura ce trece timpul, incep sa realizez de ce romanii sunt din ce in ce mai scarbiti de politica si politicieni. Nu spun ca nu ar fi rataciti printre ei si niste oameni ca oamenii, dar din pacate, prea putini... Ieri si azi, am asistat la scandalul mediatic dintre Constantin Contac si Mihai Tabuleac, in spatiul caruia primul ii spune celui de-al doilea ca-si doreste sa-l vada mort! Nici mai mult nici mai putin... Mihai Tabuleac e un om decent si un politician subtire si nu-i raspunde "ba pe-a matii", desi asa s-ar fi cuvenit... Imi mai amintesc si de bate de baseball pe care le purta liderul PSD in masina si imi repet, cu mana pe inima: nu vreau sa devin politician! Mai bine ca un pui de bogdaproste, dar in viata...

duminică, 11 noiembrie 2007

duminică, 4 noiembrie 2007

mihai si gavril

In sfarsit, am reusit sa postez si o fotografie pe blog, probabil fiindca avea dimensiuni reduse. Nu am ales-o la intamplare, m-am gandit mult in ultimele zile la satul Eminescu. Am cateva motive, destul de putine la numar pentru care ma incapatanez, inca, sa raman in Botosani. Unul ar fi ca am un apartament frumos, in buricul urbei, la care ar fi pacat sa renunt. Al doilea ar fi existenta satului Eminescu, care e locul ce-mi e cel mai drag din judetul asta. Eu l-am descoperit si, in linii mari, tot eu duc mai departe legenda satucului de pe-un varf de deal, pe unde batranii spun c-ar fi trecut Eminescu. Mihai Malaimare, parlamentarul caruia i-am facut cadou aproape 7 ani din viata (daca ar fi vreo solutie prin care sa mi-i iau inapoi, intr-o secunda as face-o!), a platit 15 milioane pentru statuia care e in mijlocul satului, lucru pentru care poate ca posteritatea ii va multumi candva. Oricum, eu nu-i voi sufla nici o vorba respectivei posteritati, asa ca e posibil sa fie o informatie peste care sa se astearna rapid praful uitarii...
Nenorocirea e ca in absenta unor oameni care sa pastreze locul vesnic viu in constiinta semenilor, parcul de poveste de pe dealurile Gorbanestilor va ramane in paragina. Ieri m-am intalnit cu profesorul Victor Foca, realizatorul sculpturii si am decis ca daca nu vom convinge pe nimeni sa vina cu noi pe 8 noiembrie in sat, vom merge singuri. Vom duce flori la statuie si, lucru pe care nu l-am facut niciodata, vom umbla prin casele celor 10 sateni si ne vom aminti, impreuna, de Eminescu. E zi de sarbatoare, asa ca vom varsa, in vecinatatea statuii, si un strop de vin in amintirea "omului - Eminescu", de ziua lui. Nu stiu, parca e mai firesc sa-ti aduci aminte de cineva ce nu mai este intr-o astfel de zi, decat in cea in care a murit, cum se face pe aceste meleaguri.
Am scris la trei structuri scolare pana acum, propunandu-le sa mergem impreuna la Gorbanesti. De la doua dintre ele nu am primit nici un raspuns, iar unii m-au anuntat ca e foarte posibil sa vina, raspunsul final fiind programat pentru luni. Daca va fi afirmativ, voi puncta o premiera: prima mea actiune Eminescu scoasa, cu desavarsire, de sub umbrela politicii! Si in plina campanie electorala. Sper sa-mi iasa, am nevoie de succese dupa socurile teribile prin care am trecut in ultimele luni.