joi, 28 iulie 2011

Graffiti personalizat la Cinema "Unirea" Botoşani


marți, 26 iulie 2011

„Bună ziua”, formulă mult prea complicată pentru unii…

Una dintre cele mai simple modalităţi de a socializa cu cei din jur este să spui „Bună ziua”. Nu te costă nimic, durează foarte puţin să rosteşti două cuvinte, iar dacă mai şi zâmbeşti când le spui, ai reale şanse să-ţi înseninezi ziua. Din păcate, nu toată lumea judecă aşa. Carenţe, la acest capitol, au „aleşii zilei”, care consideră că li se macină piedestalul imaginar de sub picioare, sau li se ciobeşte blazonul dacă îi salută pe cei pe care, probabil, îi consideră a fi muritori de rând. Azi dimineaţă am avut parte de o astfel de experienţă, motiv pentru care şi scriu postul de faţă. Treceam prin dreptul librăriei de lângă Prefectură, din care iese o doamnă – politician „în foncţie” la momentul de faţă. Mă gândesc s-o salut, că de, sunt educată de la mama de-acasă, iar doamna întoarce, cu seninătate, capul. Iar eu nu puteam să-i salut doar urechile… Zâmbesc, nimănui, şi trag o înjurătură neaoşă în gând, cum făcea bunica când o supărau orătăniile de prin ogradă… Evident, după tentativa nereuşită de salut, altul nu mai vede de la mine şi mai şi povestesc episodul cunoscuţilor, cu nume, de această dată… Sunt venită din 1989 în Botoşani şi am văzut sumedenie de personaje ce au urmat traseul ascendent şi coborâşul de rigoare… Puţini dintre ei, care au lăsat loc de bună ziua, şi-au regăsit locul în societate după ce n-au mai fost în cărţi. Restul, care sunt doar în mintea lor semizei, demult nu mai înseamnă nimic pentru nimeni… Aşa că spuneţi „Bună ziua”, doamnelor şi domnilor, nu vă costă nimic!

sâmbătă, 23 iulie 2011

Paula Enache, acum Paula Fabbri, cu soţul său Emidio

Prietena mea Paula, cu care am lucrat la două cotidiane locale (eu la scris şi ea la tehnoredactare), este un om realmente ambiţios. Deşi avea o meserie pe care n-o stăpânesc mulţi, a mai făcut o postliceală sanitară şi a reuşit, după formalităţi infinite, să ajungă să lucreze în domeniul sanitar în Italia, la Ravenna. Acolo l-a cunoscut pe cel ce avea să-i devină soţ, s-au cununat civil în Italia şi religios azi, la Botoşani, sub privirile emoţionate ale părinţilor. Casă de piatră şi multă fericire!

marți, 19 iulie 2011

Fântâni raţionalizate. No comment!


Apă, pe săturate, la gura canalului

La intersecţia străzilor Ştefan Luchian cu Octav Onicescu apa se revarsă cu generozitate. După cum susţin trecătorii, curge în halul ăsta de dimineaţă, de la 10.00. Pe drum am aflat că mai sunt vreo trei puncte în oraş unde e apă la liber. Aşa că nu mai e nevoie să curgă şi la robinete!


Resemnare

Astăzi, de pe la orele 14.00, nu curge apă la robinet. Tot pe Calea Naţională, adică prin buricul urbei... E trecut de 19.30 şi nu e niciun semn că ar veni. M-am resemnat, oarecum, fiindcă mă gândesc că dacă mă înfurii, fac riduri... Mă gândesc, agale, la statisticile DSP-ului cu bolile ce apar din cauza igienei necorespunzătoare... Ca să mai schimb putin mediul, mă duc până la fântâna de pe strada învecinată... Îmi imaginez ce coadă o fi pe-acolo... Dar poate mai facem un schimb de experienţă în materie de înjurături...

Tabără, la mare, pentru 10 copii ce au participat la evenimentele culturale din satul Eminescu


Pe 10 august, 10 copii din satul George Coşbuc, aflat la doi paşi, peste deal, de satul Mihai Eminescu din comuna Gorbăneşti, vor pleca în tabără la Costineşti, însoţiţi de învăţătorul lor, Constantin Puianu. Tabăra este un dar pentru prezenţa lor la activităţile culturale ce au prins viaţă "la statuie", copiii fiind responsabili şi de acţiuni de ecologizare în zonă. Trebuie sa recunosc că mă bucur, de-a binelea! E foarte posibil ca şi ceilalţi 10 copii din sat să meargă în tabără la Agafton, dar despre asta, la timpul potrivit.

luni, 18 iulie 2011

Oameni incredibili


Am întâlnit astăzi un tânăr, venit de undeva de la capătul pământului, din Chile. Numele său şi titulatura impun şi atrag atenţia: doctorandul Álvaro Alejandro Albornoz Castro, numai că dincolo de CV e un om care zâmbeşte cu seninătate şi care face lucruri incredibile pentru aceste timpuri. A învăţat limba română în ţara lui, după o gramatică din 1947! A tradus lirica lui Eminescu şi scrierile lui Creangă, a adunat cărţi pentru o bibliotecă românească şi a obţinut şi promisiunea asigurării transportului până în ţara sa de la un particular, că ambasada nu s-a obosit să-i răspundă, în vreun fel… Vrea să promoveze cultura română şi geniul lui Eminescu peste Ocean, să realizeze punţi între culturi….
Nu ştiu, m-am uitat la el ca la un extraterestru, auzind ce-l preocupă… A avut o bursă de la Institutul Cultural Român (acum e ramas pe cont propriu) şi colaborări în România, în zona noastră cu Biblioteca judeţeană „Mihai Eminescu”. Pe 28 iulie, va pleca înapoi în tara lui, dar voia să mai rămână câteva zile pe meleagurile noastre. Am aflat, am vorbit cu directorul Colegiului „Laurian”, Ioan Onofrei, care i-a asigurat cazarea noaptea asta la internatul liceului. Mâine dimineaţă, a fost invitat de Ludwig Schibinschi să meargă cu el în tabăra de la Agafton, unde sunt sigură că se va simţi bine, fiindcă dl. Schibinschi a fost şi rămâne un veritabil „one man show”. Voi vorbi mâine dimineaţă şi la Memorial, mi s-ar părea firesc ca măcar o zi să stea acolo, e un om venit să studieze şi cred că după gura de oxigen de la Agafton un popas printre file îngălbenite îi va veni mănuşă.

În genere, cred că acei oameni ce ajung pe meleagurile noastre trebuie să plece cu o părere bună despre noi. Cu atât mai mult, atunci când e vorba de oameni speciali, precum Alvaro.

duminică, 17 iulie 2011

Secvenţe de la Academia itinerantă "Andrei Şerban", găzduită de Memorialul Ipoteşti


Mulţumiri, pentru fotografii, doamnelor Geanina Zaharescu şi Mihaela Aniţului

vineri, 15 iulie 2011

Ştiu, deci suport!

Citesc în Monitorul că a binevoit să crape o conductă de oţel şi că locuitorii Căii Naţionale nu vor avea apă până pe la orele 13.00. Acum e altceva... Ştiu, îmi dozez răbdarea, folosesc butelca de apă plată şi apa păstrată pentru orice eventualitate (care s-a şi ivit) şi mai plec şi la slujbă, înaintea amiezii, când era programat. Dar nu mă pot abţine să constat că nimic nu mai e ca altădată, nici măcar oţelul...

miercuri, 13 iulie 2011

Mulţumesc din inimă, Nova Serv!

Nou update. A venit apa la orele 20.35. Mare minune... Mă duc să aprind o lumânare pe la o biserică din vecinătate... Dar întâi să umplu niscaiva oale şi căldări, că nu se ştie...

Update, cum se scrie în mass - media. Înţeleg de la vecinii de la parter că motivul pentru care nu avem apă se ascunde în ilustra groapă din trotuar. Şi că lucrătorii au plecat acasă şi nu se ştie dacă se mai întorc. No comment!

Nova Serv, parcă aşa se cheamă noul operator de apă din Botoşani. Care a anunţat, prin intermediul unor site-uri locale de ştiri, unde se opreşte apa zilele astea la Botoşani. Mă rog, scria de Ştefan Luchian, de Octav Onicescu, dar nu şi de Calea Naţională, unde cu onor stau. Şi unde n-am avut apă ieri vreo 10 ore şi azi de dimineaţa până acum. E trecut de 18.30 şi la robinete zăranie apă! Domnilor şi doamnelor, e plină vară, e caniculă, mai facem şi noi un duş, mai spălăm un blid, dacă avem cu ce! Iar mâine se opreşte gazul tot de dimineaţa până spre înserat. Nu ştiu cum, mileniul ăsta III începe să semene a Ev Mediu!

marți, 12 iulie 2011

Şi eu cu pisoiul, într-o curte de-adevăratelea, cu aer curat şi multă tihnă...

Neluţu, un pisoi norocos

Neluţu sau Ieduţu (stăpânii lui încă nu s-au hotărât cum să-i spuie) e un motănel adoptat de colegul meu de la Filiala Nevăzătorilor - Cezar Vieru - de la un magazin de animăluţe. L-a luat mic şi teribil de speriat, dintr-o cuşcă (i-am pus şi eu o pilă jivinuţei). La început n-a socializat cu nimeni, stătea prin pod, muşca, zgârâia, ce mai, era nenorocire. Până când a început să se adapteze şi să fie prieten inclusiv cu cei doi câini din ogradă. Iepurele nu-i place, deşi urecheatul avea altă părere, dar, cu toate astea, e fericit, iar stăpânii îl iubesc. Zburdă pe garduri, prin copaci, peste tot. Asta da poveste cu Happy end!