joi, 31 ianuarie 2013

Gândul zilei

Sursa: http://emonem.wordpress.com
Astăzi, tatăl meu împlineşte o vârstă frumoasă: 80 de ani! A ajuns doar de două ori în viaţă la spital, o dată fiindcă îl durea un genunchi şi acum câţiva ani - fiindcă se apucase de săpat la mormântul unei rude în cimitir în plină vară, pe caniculă, fără o elementară pălărie pe cap. Atunci tensiunea i-a sărit din schemă, l-au dus la spital şi - după multă vreme - când îşi revenise, făcea poante despre singura persoană care a făcut drumul de la cimtir la morgă şi nu invers...
Azi l-am sunat, se simte bine la venerabila vârstă, are o voce de om tânăr şi un tonus bun. După - amiază ne şi întâlnim, ca să celebrăm. Mi-a trezit atenţia faptul că pe la 7.30, când am sunat, băuse deja cafeaua. La patru dimineaţa! De la o vârstă, somnul profund e "cu papuci roşii", te trezeşti cu noaptea în cap şi nu ştii ce să faci... Am întrebat dacă la ora aceea mai erau geamuri luminate, prin vecini, şi cică da!
Mă gândesc că e extrem de important să te adaptezi şi să accepţi curiozităţile fiecărei vârste. Să poţi considera că e normal să bei cafeaua la patru dimineaţa, să mergi la piaţă la cumpărături, în fiecare zi, ca un muritor de rând, după ce ai fost cineva în urbea asta şi numai timp de cumpărături nu aveai, pe vremuri.
La fel de important e şi să-ţi trăiască părinţii şi, chiar dacă nu te întâlneşti prea des cu ei, să ştii că ei există pe lumea asta şi ai cu cine schimba, când ţi-e greu, o vorbă şi un zâmbet.
Tata şi soţia lui, Tanti Oltiţa

miercuri, 30 ianuarie 2013

Gândul zilei



Pornesc de astăzi la drum cu un experiment. În fiecare zi voi zi voi scrie pe blogul meu câteva fraze, pe o temă dată. Mai mult sau mai puţin inteligentă, importantă fiind selectarea ei din lumea reală, din viaţa de zi cu zi. Vreau să-mi verific, în acest fel, şi tenacitatea…
Deci… Azi mă gândesc să scriu despre discuţia cu o florăreasă, chiar patroană, cred… I-am dus o floare „la recondiţionat” de ceva vreme, pentru că "trăgea de-a pieritului"… Printre altele, îi trebuia mai mult pământ şi un vas mai mare… La câteva zile, trec pe la ea, să întreb de „pacient”… Nici până azi n-a venit cel ce aducea pământ de flori… Şi înţeleg că nu e singurul furnizor ce dă rateuri… Se pare că banii sunt din ce în ce mai scumpi la vedere, furnizorii gândesc contracte din ce în ce mai dure, menite să-i strângă de gât pe micii comercianţi… Pentru orice fel de marfă, ori se cer banii jos, ori într-un termen cât mai scurt cu putinţă… Cu tot felul de clauze aiuritoare… „Să vedeţi cum va fi peste trei luni!”, îmi mai spune interlocutoarea mea, sastisită de tot şi de toate…

duminică, 27 ianuarie 2013

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Centrul Vechi Botoşani, în lumina dimineţii...

Prima mea fotografie care atrage atenţia pe Facebook... Mai exact, care a adunat un număr destul de
consistent de like-uri şi comentarii favorabile...

Azi, la Cupa Unirii la table, cu învingătorii...

The winner: Mitică Văcălie!
Second place: Iulian Bostan

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

In the mirror...

La Muzeul Judeţean Botoşani...


miercuri, 16 ianuarie 2013

Un oraş în ceaţă. La propriu!

Botoşani, 16 ianuarie 2013. Fotografii, Carmen Moraru 




duminică, 13 ianuarie 2013

Cu gândul la Eminescu


Am început anul 2013 destul de prost. Plictisită, fără chef, fără vreun orizont clar… Începusem să fac alergie şi la iarnă, la frig, la gheaţa de pe trotuare, la zăpada murdară ce sluţea la un moment dat oraşul… Simţeam nevoia unui reper, unei reuşite, mai mici sau mai mari, care să mă împingă înainte…
Am demarat pregătirile pentru „Eminescu”, aşa cum fac la fiece 15 ianuarie, cam fără vlagă. Tema era fixată: „Omul Eminescu”, dar cum să-i dau contur? Am purces, totuşi, la drum… Am găsit un text frumos pe www.historia.ro, despre iubirea „în sincope” dintre Eminescu şi Veronica Micle… L-am împărţit în fragmente şi apoi unui grup de nevăzători… A urmat, la majoritatea dintre ei, scrierea textelor în Braille, pentru a le prezenta la şezătoarea ce urma să se petreacă. Am mai căutat informaţii axate pe controversele legate de data şi locul naşterii Poetului, despre prietenia lui cu Creangă şi am găsit inclusiv un reportaj despre Natalia Eminescu, urmaşa fratelui poetului, Matei - realizat acum doi ani. M-am gândit că portretul unei personalităţi e ca un puzzle, ce trebuie alcătuit într-o manieră diversă şi interesantă în acelaşi timp. L-am rugat pe bunul nostru colaborator, istoricul Gheorghe Median, să creioneze o frescă, în cuvinte, despre cum arăta şi despre ce îi plăcea poetului, în viaţa de toate zilele. L-am invitat pe Ludwig Schibinschi care, împreună cu chitara lui, ştie să facă atmosferă ca nimeni altul, am comandat o jerbă cu flori albastre şi lucrurile păreau să intre pe un făgaş, al lor. 

La propunerile de mai sus au venit şi altele, fragmentele din celebrele scrisori ale lui Eminescu şi Veronica Micle recitate de membri ai filialei, romanţe, strofe scrise de Eminescu şi de Veronica – toate au creat un întreg demn de o veritabilă instituţie de cultură. Şi încă una cu ştaif! Uitam! Eu am vorbit despre „jurnalistul Eminescu”, punând accentul pe o „indicaţie” a lui N.N. Carp către Maiorescu: „Mai potoliţi-l Pe Eminescu!”. Nu de alta, dar mai aud şi în zilele noastre astfel de „ziceri”, la adresa jurnaliştilor ce nu sunt specializaţi în „făcut sluj”. 
Au mai fost sincope, ce-i drept, inclusiv eu am făcut două mici „erori de regie”. Numai că important era „personajul colectiv” (am „împrumutat” sintagma de la cei de la Drama Club!), naturaleţea, convingerea cu care protagoniştii vorbeau despre Eminescu şi despre viaţa lui. 
 Toată povestea, încheiată cu depunerea unei jerbe de flori albastre la statuia din curtea Uspeniei, a durat o oră şi jumătate. Cât un spectacol îndelung pregătit. Sunt zeci de poze postate pe pagina de Facebook a Asociaţiei nevăzătorilor care vorbesc mult mai elocvent decât mine despre cele petrecute. Pe mine, cel puţin, m-au emoţionat de-a binelea cele cu nepoţica lui Relu Matei – în vârstă de o lună şi jumătate – care a fost prezentă în sală, la eveniment. Cuminte, ca o păpuşă vie… E o coincidenţă stranie ca la un eveniment de celebrare a naşterii poetului să ai în preajmă un prunc… Mă gândesc că un astfel de debut ar trebui să-i poarte noroc micuţei… Cine ştie…         

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Botosani, by night

Fotografii, Carmen Moraru