duminică, 30 noiembrie 2008

Pronostic

M-am uitat şi eu, ca tot românul, la televizor şi pe site-urile de ştiri, la exit - poluri. La cald, aş face un prim pronostic: că Geoană nu va fi premier. Aştept să văd cum evoluează lucrurile şi îmi mai dau cu părerea, pe parcurs. Acum mi-e somn...

Bună poanta!

Am primit mai îninte, pe messenger, un mesaj de la un prieten, ce suna aşa: "Nu mergeţi la vot, că vă calcă hoţii"!. Ghinion, apucasem deja să merg. Spre norocul meu, se pare că hoţii sunt prin alt cartier, că aici n-au ajuns...

Am votat!

Numai că e mare secret şi cu cine!

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Marea brambureală

Aseară, Cristian Tudor Popescu avansa un procent de 40% aferent prezenţei la vot de pe 30 noiembrie. Eu mă uit la ploaia de-afară şi mă gândesc că e vorba de o previziune optimistă... Mă tem că fiind vorba de o corcitură de uninominal, potenţialii votanţi vor fi într-o derută totală. Ei s-au învăţat, ani de-a rândul, să voteze partide, sorbind vorbele "locomotivelor" politice de la centru. Ei bine, acum se uită la "uninominalii" din cartierul lor şi se întreabă de unde au apărut şi pentru ce i-ar vota... Am mai constatat un lucru: că la alegerile astea nu am mai fost bombardaţi cu sondaje de opinie, în fiecare secundă. Cred că şi cei ce conduc astfel de institute nu vor să-şi piardă credibilitatea scoţând pe piaţă sondaje comandate într-o perioadă în care realitatea e total imprevizibilă. Mâine poate câştiga oricine. Poate intra PRM-ul în Parlament şi rămâne pe tuşă UDMR-ul, îşi pot adjudeca primul loc pe podium şi PDL-ul şi PSD - PC-ul. Alianţele ulterioare se pot încheia între cine nu te aştepţi, machiavelismul eminenţelor cenuşii de secol XXI fiind greu de cuantificat. Încă nu ştiu, în clipa asta, dacă mă duc la vot. Poate că da! Dar votul meu va fi imprevizibil, ca al multor români, pentru că voi lua o decizie abia în cabina de vot, în cazul în care ajung acolo!

Jocurile de gleznă ale sorţii

E seară, am trimis la ziar vreo trei pagini (asta ca să mă laud), am şi gătit ceva, aşa că am răgaz să scriu şi pe blog. Afară plouă mocăneşte, prilej numai bun ca să mă simt bine în propria casă, unde e cald şi unde de vreo oră a revenit şi Internetul... Pentru că tot e cald şi bine, nu pot să nu mă gândesc la destin şi la evenimentele ce ţi se pot părea, la un moment dat, catastrofe existenţiale, dar care, peste vreme, realizezi că au fost adevărate binefaceri. Acum mai bine de un an, am rămas, total neaşteptat, în mijlocul drumului, din punct de vedere profesional. Cu o datorie consistentă la bancă şi incapabilă să accept tot ce mi se oferă. Ei bine, oameni care nu-mi promiseseră nimic niciodată şi care n-aveau nicio obligaţie, mi-au făcut oferte pentru câte-un job. În timp ce alţii, care îmi ofereau înainte luna de pe cer, m-au lăsat cu ochii în soare... A fost, trebuie să recunosc, complicat de-a binelea. Unora le-am spus "da" pe de-a-ntregul, altora doar pe jumătate, pe alţii i-am refuzat şi, cătinel - cătinel, mi-am construit un nou statut profesional. În spaţiul căruia, în linii mari, sunt eu, nu doar o anexă. Am să scriu, la finele anului, un fel de raport existenţial pentru noua etapă din viaţa mea. În care sunt evenimente care, din fericire, îmi poartă, în majoritatea cazurilor, semnătura. Mă întreb cum ar fi fost dacă lucrurile ar fi mers în făgaşul lor normal şi m-aş fi trezit acum, şi nu în septembrie 2007, în mijlocul drumului? Cred că acolo aş fi rămas! Cine Dumnezeu mi-ar fi oferit o slujbă, acum în plină recesiune economică? Anul trecut, exact când aveam nevoie de un balon de oxigen, s-au creat tot felul de conjuncturi favorabile şi ofertele au venit, pentru că posturile erau vacante... Acum, nici într-o fabrică de confecţii nu aş găsi de lucru, că şi-acolo se fac disponibilizări... Glumesc, sunt un soi de catâr, cu o capacitate incredibilă de adaptare şi sigur n-aş ajunge să mor de foame în nicio împrejurare... Dar probabil că aş fi fost nevoită să accept şi oferte în care să mă depersonalizez şi în care să nu mai însemn nimic şi asta m-ar fi deprimat teribil... Nu-mi vine să cred că luna viitoare, în prag de Sărbători, aş fi intrat în şomaj, odată cu schimbarea gărzii la Parlament. Cred că şi în privinţa asta m-a trecut un mare păcat. Să fi mâncat ceva când eram mică şi să nu-mi fi spus mama?

miercuri, 26 noiembrie 2008

Important om, Victoraş!

E vorba de un personaj cunoscut în această urbe, căruia, culmea, i-am dedicat o opinie în ziar, pe vremuri, pe care am preluat-o şi în una din cărţile mele. Cu mine, cel puţin, a fost politicos mai tot timpul. Îmi mai cerea bani împrumut, nu mulţi, pe care nu mi-i dădea niciodată înapoi, îmi mai dăruia o floare de 8 martie, în linii mari, totul era ok. Ei, dar lucrurile s-au schimbat, e om mare acum... L-am întâlnit în dimineaţa asta şi mi-a spus de sus, pe cine a sprijinit în campanie şi că-l "scoate senator" pe respectivul". Nu dau nume, că nu fac campanie electorală gratuită... Tot citând din Victoraş, politicianul e "băiat gentile", probabil spre deosebire de alţii, care n-au fost inspiraţi să apeleze la serviciile sale... Te pui cu Victoraş... Mi-am luat repede ziarul de la chioşc şi am plecat, umilă, la slujbă... Nu de alta, dar îmi cunosc lungul nasului...

marți, 25 noiembrie 2008

Ce emoţionată sunt...

Asta tot ca să parafrazez un clasic în viaţă, mai exact un coleg de la nevăzători. Mi-am adus aminte că duminică sunt alegeri şi m-a cuprins o emoţie teribilă... Ce frumos va fi în ziua alegerilor şi mai ales după ce noua Putere, care poate fi cea veche, se va instala la frâiele ţării... Cum va curge în România lapte şi miere şi cum vom trăi, cu toţii, cum nici n-am visat vreodată... Cum se vor gândi, aleşii, numai la binele celor mulţi şi nu la recuperarea sumelor uriaşe pe care le-au investit în campanie... Cum ne vor răspunde, imediat, când îi vom deranja telefonic, pentru o problemă ce ne chinuie existenţa... Haida de, că am încurcat borcanele, ăsta era scenariul science fiction pentru o viitoare carte...

Mulţumesc, domnule Micu!

Pentru sugestia făcută pentru pagina de "Remember" de joi. Că mi-a ieşit creierul pe urechi adunând informaţiile, are mai puţină importanţă, ceea ce contează e rezultatul, care zic eu că nu e de duzină. Detalii, în "Monitorul" de pe 27 noiembrie 2008...

vineri, 21 noiembrie 2008

Înţelepciunea intelectualului autentic

În seara asta am avut o conversaţie telefonică cu o bună prietenă din Flămânzi, învăţătoare în prag de pensie. Printre altele, mi-a mărturisit ce soluţie de ieşire din criză pentru România a găsit, stând de vorbă cu soţul ei, profesor de istorie: „fiecare politician, în loc să cheltuie sume uriaşe în campanie, mai bine ajuta ţăranul român să-şi are pământul”. Cei doi intelectuali de la ţară (că Flămânzi e doar „poreclit” oraş), sunt unii autentici. Poate şi de-aceea ştiu că o ţară ce se scufundă în criză îşi poate construi un plan de salvare pornind de la pământul generos pe care-l are. Până la scoaterea industriei din rugină şi a băncilor din faliment, primordial e să ne asigurăm nevoile primare, ce înseamnă hrană, căldură, îmbrăcăminte... Dacă ai mâncare şi eventual surplus, o vinzi şi cumperi altceva ce e strict necesar... Dar e greu, înţelepciunea e un dat care n-a ajuns la mulţi...

"Japonezele" de la Colegiul Economic Botoşani, "vorbind" despre "Interculturalitate şi spiritualitate" în Săptămâna Educaţiei Globale

miercuri, 19 noiembrie 2008

Bacoviană

Într-un fel de toamnă - iarnă, prin oraş "curge" campania electorală. Cu maşini cu chipuri zâmbitoare, cu bannere imense şi liceeni echipaţi în toate culorile curcubeului - împărţind fel şi fel de hârţoage... Asta pe de-o parte, pentru că pe de alta vezi oameni agitaţi, uitându-se lung în galantare, la preţuri, făcând anticameră la medicii de familie, unde-i înjură pe politicieni şi semeni nervoşi şi ades iraţionali pe la toate colţurile... Totul într-o cvasicalicie generalizată, fără orizont, fără dorinţa, ca să nu zic şi capacitatea de a te desprinde din turmă... E foarte greu să trăieşti în Botoşani şi nu mă mir că mai toţi fug, cât îi ţin picioarele, de zona asta... Puţini au curajul să rămână, pentru că există o tendinţă implacabilă spre uniformizare, spre spălarea creierelor, care numai pe vremea comunismului se mai practica... Sunt zile în care îmi aduc aminte de "Zbor deasupra unui cuib de cuci" şi de lobotomia din final, singura capabilă să-l şablonizeze pe Mc Murphy. Sunt oameni pe care doar intervenţia chirugicală îi poate face "cenuşii". Eu, una, sper să nu ajung pe masa de operaţie şi să rămân, pe mai departe, un om care nu seamănă cu alţii. E singura mea şansă să-mi justific existenţa, pentru că altminteri, aş simţi că trăiesc de pomană...

marți, 18 noiembrie 2008

Damned it!

Internetul de la UPC merge "senzaţional" în ultima vreme! Atât de bine că mi-au dat prilejul să-mi aduc aminte toate înjurăturile pe care le-am învăţat de la bunica când eram copil... Dacă aşa vor sta lucrurile de-acum înainte, trebuie să-mi dau de pomană calculatorul şi să mă fac baby - sitter, probabil, că pentru asta n-am nevoie de modem funcţional şi alte cele...

duminică, 16 noiembrie 2008

Zâmbete de canava

Cred ca starea de lehamite e legată şi de faptul că am văzut "pe sticlă" un domn pe care, întâmplător, l-am cunoscut. Acelaşi zâmbet de canava, mereu acelaşi, precis îndelung exersat în faţa oglinzii. Cu remarci lipsite de politeţe la adresa moderatoarei, izvorâte din excesul de suficienţă si cu altele, similare, pe seama celor ce-i sunt slujbaşi. Nimic nou sub soare...

Bad time

Cred că nu m-am născut când trebuie. Ar fi fost mai nimerit să se întâmple cu vreo 10 ani mai devreme şi să mă apropii acum de pensie. Să am un venit sigur, bun - rău, cum e el, şi să nu mai depind de nimeni. Dar aşa, mai am cale lungă până atunci şi mi-e cumplit de lehamite de tot... Poate dimineaţa lucrurile sunt ceva mai roz...

luni, 10 noiembrie 2008

"Lucruri care ne înspăimântă"

Interesant şi dens editorialul cu numele de mai sus, semnat de Cătălin Moraru şi publicat astăzi în Monitorul de Botoşani. La fel de interesante sunt şi comentariile, sobre ca şi textul, care demonstrează că temele majore atrag în jurul lor oameni care întâmplător mai şi gândesc, nu doar înjură.

vineri, 7 noiembrie 2008

Cu capul sus

Senatorul Gavrilă Vasilescu a organizat astăzi o conferinţă de presă pentru a-şi lua rămas bun de la botoşăneni, la finalul mandatului. E un om după care nu prea m-am dat în vânt, bună vreme. Fără cine ştie ce şarm personal, cu o profesie anodină (notar, dacă nu mă-nşel), nu existau motive să te dea entuziasmul afară din casă, la adresa dumisale. Şi, cu toate astea, acum, când tragi linia, constaţi că a avut nu doar un final de bun simţ, ci şi un traseu pe măsură. În Parlament a fost extrem de activ (nu o dată l-am văzut pe sticla televizorului), ne-a făcut părtaşi la un eveniment sportiv de renume internaţional şi a creat evenimente neobişnuite, precum concursurile de canoe. Important e că a fost, în linii mari, un om firesc şi, mai ales, constant în tot ce a făcut. Astă vară, când am organizat Târgul de jucării, a făcut cumpărături serioase, a donat tot ce a cumpărat copiilor de la ţară şi un urs de pluş Codruţei Barariu - talentata solistă de la târg. Fără ifose şi fără să aştepte statuie pentru asta. Aşa cum a făcut şi soţia ex- deputatului Marcu, care nu a bănuit, vreo clipă, că voi scrie despre cumpărăturile şi donaţia ei în ziar. Cred că Gavrilă Vasilescu şi-a meritat salariul de senator de Botoşani şi că va fi salutat cordial, pe stradă, dacă va mai reveni pe-aici. Eu, cel puţin, aşa voi face!

miercuri, 5 noiembrie 2008

Victoria lui Obama, sarbatorita la New York pana tarziu in noapte

Victoria lui Barack Obama a fost sarbatorita pana tarziu in noapte, la New York, unde locuitorii si turistii s-au strans in Times Square, la Rockefeller Center si in Harlem. Mii de suporteri ai senatorului democrat au cantat, au agitat pancarte si au scandat numele primului presedinte de culoare din istoria Statelor Unite.
Sustinatorii lui Obama au blocat Times Square, fiind nevoie de interventia fortelor de politie pentru ca masinile sa poata circula (Hotnews)
Felicitari americanilor, pentru optiunea lor, care sigur e cu totul altceva decat ce a fost inainte. Pe cand si la noi o optiune pentru politicieni de tip nou, fara sechelele trecutului si minti imbacsite? (Myself)

luni, 3 noiembrie 2008

O good week

Săptămâna trecută, în sine, a fost una cam aiurea, obositoare şi fără nici un fel de satisfacţii. Pentru blog, în schimb, a fost benefică, deoarece am cel mai mare număr de vizitatori din ultimele 18 săptămâni: 257. Şi luna octombrie a însemnat un reviriment, cei 1001 vizitatori marcând o creştere după trei luni de amorţeală... De aş putea să trăiesc şi eu pe blog, şi nu în viaţa reală, ca să mă molipsesc de starea de bine dată de interesul pentru cele publicate pe Net. Deci, implicit, şi pentru autor...

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Legendele toamnei

O bijuterie de film... Nici nu-mi amintesc a câta oară îl revăd, pentru că de fiecare dată e ca şi cum ar fi vorba de prima întâlnire. O poveste perfectă. Muzică, imagine, actori, totul emoţionează şi te face să te gândeşti la ce-ai văzut, bună vreme... Brad Pitt, Anthony Hopkins, Aidan Quinn, Julia Ormond, actori care te determină să uiţi că e vorba, de fapt, de un film... Sâmbăta viitoare, pe "Acasă", e "Noiembrie", alt film de zile mari... Nu-l rataţi...

Survivors

Va urma o perioadă extrem de dificilă, la noi ca şi în restul lumii, în care cuvântul de ordine va fi supravieţuirea. Cu riscul de a culege înjurături, grevele ce se anunţă pentru mijlocul acestei luni mi se par hilare. Dacă şi-a imaginat cineva că noi suntem scutiţi de criza mondială, înseamnă că e de o naivitate ce merită tratată. A ajuns şi la noi, sute de oameni - spre o mie - primind preaviz în Botoşani. Şi e doar începutul. Ca să ieşi acum în stradă ca să ceri salarii mai mari mi se pare o pierdere de vreme, numai bună pentru ogoit orgoliile unor lideri sindicali. Pentru că pentru cei ce-i reprezintă, nu va folosi la nimic. Sacul bugetar e gol, cheltuit pe tot felul de aiureli de tip clientelar, datoria externă e cât casa, iar cei ce ne creditau nu stau nici ei pe roze.
Eu am prins vremuri în care nu am luat salariul timp de trei luni şi am supravieţuit mulţumită mamei, dar nu ştiu dacă şi cei ce cer, mereu, noi drepturi, cunosc cum e să traversezi astfel de perioade. E posibil să vină timpuri în care ieşitul în stradă să fie pentru păstrarea locului de muncă, pentru un minim de decenţă existenţial, Dumnezeu ştie, poate chiar, paradoxal, pentru stabilitate socială. Bine ar fi, cum au avansat unii, să fie vorba de o criză ce ţine doar nouă luni, numai că prevăd o austeritate pe termen lung.
Trăim, de prea multă vreme, încurajând consumul şi nu producţia, mult trâmbiţata creştere economică fiind o fantasmagorie. L-am auzit aseara pe Cristian Tudor Popescu vorbind despre germanii care au reînceput să citească opera de căpătâi a lui Marx, să facă pelerinaje în oraşul lui natal... Să fie vorba de un început de descompunere al unui capitalism care a scăpat de sub control? Cel din România, cel puţin, seamănă cu o formă de jaf la drumul mare, favorurile şi banii aferenţi împărţindu-se doar în zona de vârf, unde "se fierbe piatră scumpă". "Prostimea", ca să nu folosesc alt termen, e la căpşuni sau la "grijit" bătrâni, prin Italia...
Să fie oare, posibil, să mai schimbăm o dată orânduirea? Cale de întoarcere nu mai există, pentru că, mulţumită Internetului, informaţia nu mai poate fi blocată şi comunismul din spatele graniţelor închise, dinainte de '89, nu va reînvia... Poate într-o variantă nouă?! E greu de dat un pronostic acum. Important e, în aceste vremuri, să supravieţuim. Să ne asigurăm minimul existenţial, mintea teafără şi să aşteptăm să treacă taifunul declinului financiar mondial.
Îmi vine şi să râd când mă gândesc că tocmai am intrat în campanie electorală. Oare ce ni se poate promite? Luna de pe cer, ce este într-o eclipsă pe termen lung, la fel ca şi omenirea?...