Ansamblul mozaicului din Botoşani a fost inaugurat în prima parte a anilor ‘80 şi este conceput după ideea pictorului Constantin Piliuţă, din mii de pătrăţele de gresie.
* Ştim, din istorie, ce a însemnat marea criză economică mondială interbelică, mai puţin cunoscut, în schimb, fiind ce s-a întâmplat în acea vreme la Botoşani * Lucrările „Starea economică şi raportul asupra activităţii Camerei de comerţ şi industrie pe anul 1927” şi cea similară pe anul 1929, editate de Camera de Comerţ şi industrie Botoşani (aflate actualmente în fondul de carte al Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu”) dezvăluie, în detaliu, avatarurile acelui timp. Scumpirea traiului „Comerţul a avut de suferit înrâurirea crizei economice şi financiare, a crizei mijloacelor de transport şi greaua apăsare a impozitelor fiscale. Consumatorul ajuns la limita posibilităţilor de câştig de necontenita urcare a preţurilor se abţine de nevoe să cumpere. Comerţul stagnează din cauza scumpirei traiului. Un mic câştig pentru comercianţi a fost modificarea impozitului asupra cifrei de afaceri. Totuşi, comerţul a rămas năpăstuit prin dări mari, taxe vamale exagerate, taxe mari de transport ...
Foto: www.trilulilu.ro Azi, după ce am plecat de la slujbă, aveam o dispoziţie ceva mai meditativă, asortată cu după-amiaza frumoasă de toamnă. Agale, am trecut şi prin piaţă, pe la tarabele din "dealul" Halei de legume. Nu de alta, dar eram în bani, cu o sponsorizare nou-nouţă primită de la mama... La fel de agale, mi-am plimbat privirea peste încălţări, în căutarea unor ghete mai de Doamne Ajută... Mă uit la o tarabă, mă uit la două şi ajung şi la ultima, deja dezmeticită din visare. Peste tot, la loc de cinste tronau unui soi de gumari îmblăniţi, la 20 de lei perechea. Dau îndărăt şi studiez unii mai îndeaproape. Negustorul se înseninează, văzându-mi interesul şi mă anunţă că ţin de cald, ceva teribil! Am vrut să fac şi-o poză, dar m-am gândit că mă stucheşte careva şi m-am abţinut (dar mâine remediez lacuna!). Aşa că, până una-alta, postez o fotografie de pe www.trilulilu.ro cu ce aş putea numi ultimul răcnet în materie de încălţări de toamnă târzie... Cu aşa ...
Eu, într-un moment de nedumerire... E o zi splendidă de iarnă, cu multă zăpadă, care acoperă tot ce ar putea fi urât în jurul şi în viaţa noastră... Ce mi-aş dori să primesc în dar? Luna de pe cer, o insulă pustie în Pacific, un sat de munte - aşa, mai la soare - în Himalaya, o caserolă cu şoareci pentru Şobi (ca să nu mai aştepte mâncare de la mine!), inspiraţie perpetuă, motive să zâmbesc cât e ziua de lungă şi să continui şi când visez... Mă rog, fleacuri de genul acesta... Dacă nimic din toate acestea nu e la îndemână, îmi puteţi spune "La Mulţi Ani". Şi atenţia celor din jur contează şi poate chiar înlocui luna de pe cer...
Comentarii