Oameni incredibili

Am întâlnit astăzi un tânăr, venit de undeva de la capătul pământului, din Chile. Numele său şi titulatura impun şi atrag atenţia: doctorandul Álvaro Alejandro Albornoz Castro, numai că dincolo de CV e un om care zâmbeşte cu seninătate şi care face lucruri incredibile pentru aceste timpuri. A învăţat limba română în ţara lui, după o gramatică din 1947! A tradus lirica lui Eminescu şi scrierile lui Creangă, a adunat cărţi pentru o bibliotecă românească şi a obţinut şi promisiunea asigurării transportului până în ţara sa de la un particular, că ambasada nu s-a obosit să-i răspundă, în vreun fel… Vrea să promoveze cultura română şi geniul lui Eminescu peste Ocean, să realizeze punţi între culturi….
Nu ştiu, m-am uitat la el ca la un extraterestru, auzind ce-l preocupă… A avut o bursă de la Institutul Cultural Român (acum e ramas pe cont propriu) şi colaborări în România, în zona noastră cu Biblioteca judeţeană „Mihai Eminescu”. Pe 28 iulie, va pleca înapoi în tara lui, dar voia să mai rămână câteva zile pe meleagurile noastre. Am aflat, am vorbit cu directorul Colegiului „Laurian”, Ioan Onofrei, care i-a asigurat cazarea noaptea asta la internatul liceului. Mâine dimineaţă, a fost invitat de Ludwig Schibinschi să meargă cu el în tabăra de la Agafton, unde sunt sigură că se va simţi bine, fiindcă dl. Schibinschi a fost şi rămâne un veritabil „one man show”. Voi vorbi mâine dimineaţă şi la Memorial, mi s-ar părea firesc ca măcar o zi să stea acolo, e un om venit să studieze şi cred că după gura de oxigen de la Agafton un popas printre file îngălbenite îi va veni mănuşă.
În genere, cred că acei oameni ce ajung pe meleagurile noastre trebuie să plece cu o părere bună despre noi. Cu atât mai mult, atunci când e vorba de oameni speciali, precum Alvaro.