vineri, 11 aprilie 2008

Cursele de cai la Botoşani

* împreună cu tirul, scrima si gimnastica, călăria face parte din grupa primelor sporturi care s-au practicat în judeţul nostru*
Întrucât în trecut au existat numeroase regimente de cavalerie, militarii au fost cei care au dominat hipismul, atât ca performanţă cât ca număr. Cu timpul, spectaculozitatea întrecerilor a atras un public numeros, din rândul căruia s-au ridicat călăreţi valoroşi, ce au pus bazele unor concursuri de amatori, dar şi profesioniste.
Datorită faptului că în Garnizoana Botoşani erau două regimente de cavalerie, încă din secolul XIX, hipismul a înregistrat realizări notabile, ce au atras atenţia presei locale şi centrale. Din “Monografia oraşului Botoşani” semnată de Ştefan Ciubotaru aflăm că Regimentul 8 Roşiori era semnalat în 1872 ca având “o frumoasă cazarmă în cadrul căruia, după primul război mondial, s-a amenajat "Câmpul de alergări" pentru concursuri hipice”. Regimentul 7 Călăraşi s-a stabilit în oraş ceva mai târziu, la 21 decembrie 1921, din ambele regimente ridicându-se numeroşi ofiţeri care au urcat pe podiumuri în concursurile interne şi externe: locotenenţii Theodor Herescu, Eugeniu Rusu şi Carol Gabrovoschi.
Lungul drum spre Bucureşti
În 1890, pe 19 aprilie, locotenentul Theodor Herescu a pornit din Botoşani spre Bucureşti, unde a ajuns peste 6 zile, călare pe iapa Leliţa, de rasă arabă, crescută în herghelia lui Ilie Docan. Scriptele vremii descriu şi etapele parcurse de temerarul călăreţ:
- etapa I: Botoşani – Hălăuceşti, 85 kilometri;
- etapa a II-a: Hălăuceşti – Bacău, 76 kilometri;
- etapa a III-a: Bacău – Adjud, 69 kilometri;
- etapa a IV-a: Adjud – Râmnicu Sărat, 82 kilometri;
- etapa a V-a: Râmnicu Sărat – Mizil, 79 kilometri;
- etapa a VI-a: Mizil – Bucureşti, 100 kilometri.
Spicuiri din presa vremii
În anul 1899, în unul din numerele ,,Curierului Român" ce apărea la Botoşani, este anunţată înfiinţarea unui hipodrom în Botoşani şi constituirea unui comitet format din reprezentanţii oraşelor vecine, Dorohoi şi Botoşani. La Dorohoi, în cadrul Regimentului 29 Infanterie existau rase de cai ce participau la cursele organizate pe hipodrom. Din comitetul nou alcătuit făceau parte D. I. Calimaki - deputat de Dorohoi, colonel Gr. Popescu, Constantin Vernescu, slt. D. P. Moruzi, viitorul prefect de Dorohoi, Boldur Epureanu - viitor prefect de Dorohoi ş.a.
În numărul din 24 noiembrie 1899 al aceluiaşi ziar este inserata rubrica de senzaţie ,,Cursele din Botoşani", de unde aflăm că ele s-au ţinut la bariera Suliţei, cu participarea a sute de spectatori din Botoşani şi Dorohoi. Din numărul din 12 august 1900 al aceluiaşi ziar aflăm că ,,Societatea din Botoşani organizează cursele de cai cu 11 premii, pentru caii crescuţi în judeţele Botoşani şi Dorohoi", în timp ce numărul din 8 octombrie 1901 anunţa că ,,la cursele de cai din Botoşani se va acorda şi premiul Dorohoiului".
Evenimente hipice diverse
În acelaşi an, doi ofiţeri din cadrul Regimentului 8 Călăraşi au efectuat în zilele de 20 – 22 iunie 1901 un marş de rezistenţă controlat de colonelul Popescu, în ideea de a încerca rezistenţa la efort a cailor şi a ofiţerilor. Locotenenţii Eugeniu Rusu şi Carol Gabrovschi au parcurs în trei etape următorul traseu:
- etapa I: Botoşani – Liteni – Fălticeni – Tg. Neamţ, 96 kilometri;
- etapa a II-a: Tg. Neamţ – Piatra Neamţ – Roman, 97 kilometri;
- etapa a III-a: Roman – Paşcani – Lespezi – Tudora – Botoşani, 110 kilometri.
A fost vorba de un marş de 303 kilometri, cu o medie de 101 kilometri/zi, în mare parte pe vreme ploioasă.
Monografia lui Ciubotaru mai face referire la un alt marş, mult mai ambiţios, care nu se ştie, în schimb, dacă a şi avut loc. El a fost iniţiat în 1904 de sublocotenentul Alphonse Goliescu din acelaşi regiment, care şi-a propus să străbată în luna iunie, în 17 zile, un traseu internaţional de 1700 kilometri: Botoşani – Cernăuţi – Oswiecim – Breslau – Berlin – Witemberg – Hamburg.
O serbare care sigur a avut loc a fost cea din 30 martie 1908. Din iniţiativa colonelului Bottea, a prins viaţă o serbare hipică în preajma pădurii Rediu, în spaţiul căreia s-a organizat “Vânătoarea călare”, cu ofiţeri din cele două regimente. Un călăreţ ce purta pe umăr o cocardă era “vânat” de urmăritorii săi, câştigătorul urmând să smulgă cocarda, ce constituia trofeul.
Hipism “ca la carte”
Având statut propriu, în 1912 a fost fondată Societatea " Hipodromul Botoşani", ce şi-a propus să încurajeze îmbunătăţirea raselor de cai precum şi organizarea unor alergări în oraşele Botoşani şi Dorohoi. În toamna anului 1912, s-au acordat şi primele premii: Suliţa, Curteşti, Botoşani (garduri), Hăneşti (trap) şi Dorohoi (cursa populară).
După primul război mondial, hipismul a înregistrat o mare amploare. La 20 august 1922 s-a înfiinţat "Societatea hipică Botoşani- Dorohoi", ce a avut o bogată activitate până în preajma celui de-al doilea război mondial. Statutul ei a fost pus la punct în 1925. Concursurile se ţineau cu regularitate, iar spectatorii erau nelipsiţi. La manifestarea hipică din 29 – 31 august 1924 au participat şi concurenţi din alte localităţi din ţară, iar la cea din 23 iunie 1927, numită “Serbarea cavaleriei”, un public numeros s-a delectat urmărind curse de garduri şi plat, jocuri gimnastice, trageri cu frânghia şi exerciţii de manej.
Începând din 1928, la concursurile hipice au participat şi “amazoanele” Petrescu, Poulieff, Bogdan şi Giurcea – Negreşti. Toate cele menţionate amintesc de o bogată şi îndelungată activitate hipică ce a fost susţinută prin subvenţii (5.000 de lei anual), de către Primăria oraşului. Acest lucru a fost posibil şi pentru că în competiţii erau înscrişi cai de valoare recunoscută, aşa cum erau cei crescuţi la herghelia din Rânghileşti.
Afiliere la structuri naţionale
Şi în lucrarea “Oraşul Dorohoi în lumea sportului”, semnată de Dorina şi Ilarion Mandachi, se menţionează faptul că unul dintre sporturile cu mare aderenţă în Dorohoi a fost călăria, existenţa a două regimente în oraş creând condiţii optime de practicare a acestui sport. În plus, “organizarea superioară a concursurilor de călărie pe hipodromul din Botoşani atrăgea întotdeauna şi componenţii lotului naţional. Călăreţii români erau cunoscuţi şi apreciaţi peste hotare, astfel încât atunci când România s-a afiliat la Federaţia Ecvestră Internaţională, la cel de-al X-lea Congres de la Lucerna, ea a fost admisă cu unanimitate de voturi. I s-a pus doar condiţia de a avea o Federaţie Ecvestră Română, fapt realizat la 12 decembrie 1930. Chiar de la data înfiinţării F.E.R, dintre societăţile hipice din ţară nu a lipsit Societatea hipică Botoşani – Dorohoi (preşedinte fiind N. Rosetti). Mai trebuie notat aici şi aportul deosebit de care a beneficiat FER, datorită generalului Constantin Ilasievici, originar din Dorohoi” (Oraşul Dorohoi în lumea sportului).
Mai multe despre generalul Ilasievici aflăm din aceeaşi lucrare, afinităţile şi sprijinul pe care le-a acordat mişcării hipice de pe aceste meleaguri fiind perfect justificate, din moment ce a fost ofiţer de cavalerie cu studii superioare la Şcoala de război, şef al Marelui Stat Major la Inspectoratul cavaleriei, în 1928 fiind numit commandant al şcolilor militare de cavalerie. Generalul Ilasievici a fost şi profesor de “Tactica cavaleriei” la Şcoala superioară de război, pentru toate meritele amintite primind, în 1939, titlul de “Cetăţean de onoare al oraşului Dorohoi”.
Competiţii patronate de rege
În ziarul “Reformatorul” Botoşani (citat de Dorina şi Ilarion Mandachi), apărut la 19 august 1934, se menţiona: “Societatea hipică Botoşani – Dorohoi, al cărei preşedinte de onoare este M.S. Carol al II-lea, organizează un mare concurs pe 14, 15 şi 16 septembrie pe hipodromul regimentului 8 Roşiori”. Pe 9 septembrie, acelaşi săptămânal inserează în paginile sale programul detaliat al concursului hipic, la care îşi anunţaseră participarea numeroşi membri ai lotului naţional. Notabilă e şi componenţa Comitetului Societăţii hipice Botoşani – Dorohoi: “M. S. Carol al II-lea, preşedinte de onoare, N. Rosetti, mare proprietar – preşedinte, V. Pallady şi N. Polizu, mari proprietari – vicepreşedinţi şi membrii: Frank - mare proprietar, I. I. Miclescu – mare proprietar, Patrulius – colonel de rezervă, Şt. Raneti – colonel, Gh. Băleanu – mare proprietar, Boldur Lăţescu – căpitan”. Evenimentul beneficia de premii substanţiale: “Ziua I-a – Premiul Maxut cu handicap; Ziua a II-a – Premiul Prefecturii şi Primăriei din Dorohoi pentru cursa cu 15 obstacole constând în suma de 25.000 lei şi Premiul “Societăţii hipice Botoşani – Dorohoi”. Pentru ziua a III-a erau programate “Cupa oraşului Botoşani” şi Premiul Dângeni””.
După concurs, acelaşi ziar a publicat şi câştigătorii: “În ziua I, premiul de 12.000 de lei a fost câştigat de locotenentul Toma Tudoran, premiul de 6.000 de lei a revenit locotenentului Florescu, iar premiul de 3.000 de lei a fost obţinut de locotenentul Felix Ţopescu. Premiul de 2.000 de lei a fost acordat locotententului Rang Henry, călăreţul care, ulterior, la Olimpiada de la Berlin din 1936, va câştiga medalia de argint cu calul Delfis”.

Niciun comentariu: