Gânduri... din Botoșani

Acum câteva zile, mi-am propus să scriu un text în pagina de învăţământ din „Monitorul” despre doamna Paraschiva Mursa, un învăţător pe care i l-aş dori oricărui copil din ţara asta. Am mai meditat la idee şi am realizat că în ziar nu scrii despre prieteni, ci relatezi, echidistant, evenimente de care afli sau după care scormoneşti. Aşa că voi folosi, pentru a creiona profilul unui om deosebit, platforma pe care mi-o oferă propriul blog, de pe care informaţiile se propagă rapid pe Net. În cifre seci, doamna Paraschiva a fost, timp de 39 de ani, un dascăl de ţară, pentru că e cam greu să numeşti fosta comună Flămânzi oraş, aşa cum e „contabilizată” în scriptele noi. A format, în răstimpul amintit, 10 generaţii de elevi, pe care i-a tratat la fel ca pe cei cinci copii ai săi. Numai în ultimii cinci ani, copiii de care s-a ocupat au luat 17 premii la competiţii internaţionale, 39 la concursuri naţionale şi 3 la judeţene. Doamna Mursa, ce s-a pensionat în toamna aceasta, a primit în 1984 t...

Marea majoritate a celor care ne înconjoară sunt oameni obişnuiţi. Cu defecte, cu câte-o calitate sau mai multe, fără a se abate însă de la medie. Din când în când, întâlneşti oameni care nu seamănă cu nimeni şi care par prea frumoşi ca să fie adevăraţi. Învăţătoarea Mursa Paraschiva, din Flămânzi, e un astfel de om. Am cunoscut-o în iarna anului 2002 şi de-atunci am rămas prietene. Acum şapte ani, copiii din clasa ei au prezentat un program cu tentă ecologică absolut remarcabil, urmărit cu răsuflarea tăiată de cei prezenţi. Recompensa a venit la vreme de vară, când toţi cei 26 de micuţi au fost, timp de-o săptămână, într-o tabără la Năvodari. De-atunci ne-am mai întâlnit de câteva ori la Flămânzi, o dată la Botoşani, întâlnirile noastre fiind mai frecvente la telefon. Până în toamna asta, când am sunat-o ca s-o invit la spectacolul Tarafului nevăzătorilor, ce urma să cânte la Flămânzi. Invitaţie la care mi-a răspuns cu alta, la ea acasă. Unde, astăzi, i-au "invadat" curtea p...