Gânduri... din Botoșani

* Ştim, din istorie, ce a însemnat marea criză economică mondială interbelică, mai puţin cunoscut, în schimb, fiind ce s-a întâmplat în acea vreme la Botoşani * Lucrările „Starea economică şi raportul asupra activităţii Camerei de comerţ şi industrie pe anul 1927” şi cea similară pe anul 1929, editate de Camera de Comerţ şi industrie Botoşani (aflate actualmente în fondul de carte al Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu”) dezvăluie, în detaliu, avatarurile acelui timp. Scumpirea traiului „Comerţul a avut de suferit înrâurirea crizei economice şi financiare, a crizei mijloacelor de transport şi greaua apăsare a impozitelor fiscale. Consumatorul ajuns la limita posibilităţilor de câştig de necontenita urcare a preţurilor se abţine de nevoe să cumpere. Comerţul stagnează din cauza scumpirei traiului. Un mic câştig pentru comercianţi a fost modificarea impozitului asupra cifrei de afaceri. Totuşi, comerţul a rămas năpăstuit prin dări mari, taxe vamale exagerate, taxe mari de transport ...

* Săptămâna aceasta, Teatrul „Mihai Eminescu” celebrează jumătate de secol de viaţă * Ioan Apostoliu, actor al teatrului botoşănean, sărbătoreşte tot în această toamnă 50 de ani de când a păşit pe poarta instituţiei de cultură, unde a rămas până astăzi * În aceste vremuri, mai nimeni nu se gândeşte că va ieşi la pensie de unde-şi duce traiul profesional, stabilitatea fiind un atribut al perioadei comuniste, când te adunau inclusiv de pe drumuri şi te obligau să munceşti. Mai mult, a-ţi imagina că vei fi legat de un loc de muncă „cale” de 50 de ani e pură utopie, în trecutul nu foarte îndepărtat aşa ceva fiind perfect posibil. Ioan Apostoliu, actor al Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani, a împlinit în luna septembrie jumătate de secol de când i-a spus „Da” teatrului botoşănean, instituţie de cultură cu care a împărţit „şi bune şi rele” ani îndelungaţi. Deşi de mic copil şi până la liceu i-a plăcut să fie „saltimbanc”, a urmat totuşi cursurile Facultăţii de Agronomie. Până la urmă, ...

Vineri şi sâmbătă am ajuns acasă, la Gura Humorului, pentru a-mi recupera cei doi pisoi lăsaţi spre găzduire la mama. Prilej pentru câteva ore de plajă pe malul Moldovei şi pentru a merge la mare parte din manifestările Zilelor oraşului. Am văzut ceva evenimente culturale până în prezent şi mi-am şi adus obolul la bună parte din ele. Dar nimic nu se compară cu ce am văzut zilele acestea în orăşelul devenit staţiune. Dacă la Botoşani la zilele municipiului vin, încărcat, 10 - 20 de mii de oameni - la o localitate de vreo sută de mii de locuitori, la Humor erau mult mai mulţi. Ceea ce atrăgea, în primul rând, atenţia, era faptul că tot oraşul era în sărbătoare. Şi oamenii lui, de toate vârstele, dar şi sumedenie de turişti. Am perceput, în spatele a ceea ce se întâmpla, o adevărată echipă de profesionişti, realmente numeroasă. Mai peste tot, în oraş şi în văzduh, se întâmpla câte ceva. Demonstraţii culinare, expoziţii canine şi hipice, un târg meşteşugăresc stilat, mare cât parcul oraşu...

Suntem cu toţii la Bohoghina - Bucecea, după mai bine de o zi şi jumătate de proiect. Voi scrie, în final, un reportaj despre tot ce a fost, dar pot spune, deocamdată, că tot efortul depus a meritat. E, aşa cum am crezut în permanenţă, un proiect neobişnuit, despre care vor spune mai multe sutele de fotografii făcute. Până atunci, mii de mulţumiri tuturor celor ce ne-au făcut nişte primiri de nota 20 până în momentul de faţă, mai exact lui Constantin Ivaniciuc, profesor de geografie la Şcoala Mihăileni, Irina Vatamaniuc - director al Şcolii din Rogoşeşti, Nicolai Giuraniuc - consilier local la Cândeşti, Cornel Drai - director Şcoala Cândeşti, Victor Semciuc, încă primar de Mihăileni, Dănuţ Huţu - director Şcoala Vârfu Câmpului, Alecu Poenaru - director al Şcolii din Bohoghina - Bucecea, precum şi copiilor care ne-au cântat pe unde am ajuns. Sumedenie de oameni s-au bucurat, o dată cu noi, de acest pelerinaj, în primul rând cei pe lângă casele cărora treceam, şi care zâmbeau, încântaţi,...