Gânduri... din Botoșani

Pentru a doua oară în existenţă, voi apărea într-o emisiune la televiziune. În contextul în care nu fac parte dintre cei care, vorba ex - prefectului Macaleţi, adoră să se vadă "pe sticlă". Cea care mi-a propus prezenţa într-o emisiune la Tele M a fost, în schimb, Gina Poenaru şi, fiindcă suntem prietene vechi, am acceptat. Înregistrarea s-a făcut astăzi, în Centrul Vechi, iar moderatorul emisiunii a fost Sorin Andronache, cu care m-am întâlnit pentru prima dată. Dacă ai lui colegi spuneau că el e "omul care aduce ploaia", ştiu şi eu de câte ori a plouat în momente în care organizam evenimente culturale - aşa că nu se ştie cine a adus-o în mijlocul interviului... Oricum, a fost pasionant. Cu rafale, cu camere video plimbate de colo - colo, în căutarea unui alt decor, cu imagini relaxante ale "Grădinii cu flori", din Centrul Vechi, unde era "centrul operaţiunilor"... Cu o discuţie liberă, în care am scăpat la un moment dat de emoţii... Nu ştiu c

* Astăzi, pe 8 mai, se împlinesc 87 de ani de la „naşterea” Partidului comunist din România. Premergător, la Botoşani s-a dezvoltat o amplă mişcare socialistă * Istoria este o ştiinţă care consemnează, sec, etapele din viaţa unei comunităţi, care şi-a dus traiul într-un anume spaţiu geografic. E firesc, aş spune, ca în momentul în care ajungem într-o orânduire care credem că ni se potriveşte, să negăm tot ce s-a întâmplat înainte. Numai că e o reacţie sentimentală, evenimentele trecutului şi oamenii care le-au creat nu dispar pentru că aşa vrem noi. Totul rămâne în filele îngălbenite din arhive, în amintirea celor suficient de bătrâni ca să ţină minte, sau în construcţiile şubrezite de atâtea anotimpuri. Ionel Bejenaru, şeful Secţiei de memorialistică a Muzeului Judeţean, e „specializat”, prin natura meseriei, în „a ţine minte” oameni şi fapte pe care nu le-a trăit, dar care au existat şi s-au petrecut la Botoşani, fiind, astfel, cel mai potrivit ghid în incursiunea despre începuturile

* învăţătorii şi profesorii botoşăneni au editat cărţi cu o tematică extrem de diversă * unele dintre ele au cunoscut o circulaţie naţională * Ar fi greşit să credem că realizarea de culegeri şi de lucrări tipărite cu informaţii din toate disciplinele şcolare e o „modă” nouă. Onisifor Ghibu, care s-a ocupat în mod special de ce s-a întâmplat în acest domeniu, considera că „literatura didactică românească are o contribuţie însemnată la cunoaşterea culturii şi în special a literaturii, ea reoglindind mai ales viaţa instituţiei pe care o serveşte, în primul rând, adică viaţa şcolii, ca fiind cea mai tipică instituţie de răspândire a culturii” („Din istoria literaturii româneşti”, 1975). Ştefan Ciubotaru, în lucrarea „Pagini din istoria învăţământului botoşănean 1759 – 1948”, apărută la Editura Litera în 1987, realizează o amplă frescă a ceea ce a însemnat literatura didactică pe aceste meleaguri. Conform sursei citate, 51 de profesori şi învăţători cunoscuţi au fost „responsabili”, dintru