Fotografii de la o după amiază de epocă, de care m-am ocupat în vara lui 2002, care demonstrează că nimic nu e nou sub soare...

By Carmen -







Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Criza economică şi Botoşanii

By Carmen -
Imagine
* Ştim, din istorie, ce a însemnat marea criză economică mondială interbelică, mai puţin cunoscut, în schimb, fiind ce s-a întâmplat în acea vreme la Botoşani * Lucrările „Starea economică şi raportul asupra activităţii Camerei de comerţ şi industrie pe anul 1927” şi cea similară pe anul 1929, editate de Camera de Comerţ şi industrie Botoşani (aflate actualmente în fondul de carte al Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu”) dezvăluie, în detaliu, avatarurile acelui timp. Scumpirea traiului „Comerţul a avut de suferit înrâurirea crizei economice şi financiare, a crizei mijloacelor de transport şi greaua apăsare a impozitelor fiscale. Consumatorul ajuns la limita posibilităţilor de câştig de necontenita urcare a preţurilor se abţine de nevoe să cumpere. Comerţul stagnează din cauza scumpirei traiului. Un mic câştig pentru comercianţi a fost modificarea impozitului asupra cifrei de afaceri. Totuşi, comerţul a rămas năpăstuit prin dări mari, taxe vamale exagerate, taxe mari de transport ...
Read more »

Despre emoții, cu dragoste…

By Carmen -
Imagine
În ultima vreme nu am mai scris, mai nimic. Mi-am descoperit un nou hobby, fotografia și am avut sentimentul că sunt împlinită umblând pe “ulițele” urbei (mai mult centrale, mai rar pe la periferii) și surprinzând, cu Nikonul meu, tot ce mi se pare că iese din tipare. Și aici ar fi multe de spus, e o pasiune căreia nu-i acord, nici pe departe, timpul care l-ar merita, așa că nici rezultatele nu-s pe măsura așteptărilor. Din când în când, câte-un cadru iese din tipare, mă bucur, mi se încălzește inima, sufletul și merg mai departe. Dar să revin la scris, mai vechea mea pasiune. Și să vorbesc despre emoții. E sigur, fără ele nu a ș putea trăi. Mulți se complac în rutină, în bârfe și invidii, pentru mine toate astea nu au contat, niciodată, Sau nu le-am dezvoltat eu, cel puțin și sigur nu mă “hrănesc” cu așa ceva!    Recent, am găsit un comentariu al Claudiei Țilia, o tânără talentată și sensibilă, care vorbea despre „lucrurile care rămân”. Adevărat, Claudia, ele sunt s...
Read more »

Culmea caliciei: gumarii îmblăniţi!

By Carmen -
Imagine
Foto:  www.trilulilu.ro Azi, după ce am plecat de la slujbă, aveam o dispoziţie ceva mai meditativă, asortată cu după-amiaza frumoasă de toamnă. Agale, am trecut şi prin piaţă, pe la tarabele din "dealul" Halei de legume. Nu de alta, dar eram în bani, cu o sponsorizare nou-nouţă primită de la mama... La fel de agale, mi-am plimbat privirea peste încălţări, în căutarea unor ghete mai de Doamne Ajută... Mă uit la o tarabă, mă uit la două şi ajung şi la ultima, deja dezmeticită din visare. Peste tot, la loc de cinste tronau unui soi de gumari îmblăniţi, la 20 de lei perechea. Dau îndărăt şi studiez unii mai îndeaproape. Negustorul se înseninează, văzându-mi interesul şi mă anunţă că ţin de cald, ceva teribil! Am vrut să fac şi-o poză, dar m-am gândit că mă stucheşte careva şi m-am abţinut (dar mâine remediez lacuna!). Aşa că, până una-alta, postez o fotografie de pe  www.trilulilu.ro  cu ce aş putea numi ultimul răcnet în materie de încălţări de toamnă târzie... Cu aşa ...
Read more »

Faza iernii: eu cu Sobi prin zapada!

By Carmen -
Imagine
Asta a fost inceputul, in mormanul de zapada din fata blocului, langa strada... Apoi a urmat distractia... Sobi a fugit, eu am incercat sa-l prind de coada si n-am reusit, apoi am cazut cat sunt de lunga... Pisoiul a sters-o in spatele blocului, unde a disparut sub masini... Si striga, si uita-te pe sub fiecare masina in parte... Cand am revenit cu o matura pentru a face loc sa-l pot vedea, Maria Sa motanul tocmai iesea de sub o masina, miorlaind dezorientat. Am incercat sa-l atrag spre usa blocului, pe unde tocmai iesea o familie cu un caine (alta dandana!), rastimp in care vecinul caruia ii cerusem ajutorul in sedinta foto a reusit sa-l prinda. Happy-end! Ar mai fi de spus ca toata povestea se petrecea pe la 16.45, cu putin inainte de lasarea intunericului. Ma si vedeam facand noapte alba pe-afara, in cautarea patrupedului... Continuarea pe terasa de la etajul I, unde il tineam strans ca sa nu-i mai vina cine stie ce idee...
Read more »