miercuri, 6 ianuarie 2010

Interviu cu Vlad Ivanov, la Botoşani


În fiecare iarnă, Vlad Ivanov vine la Botoşani pentru a petrece Sărbătorile “pe rit vechi”, împreună cu părinţii săi. De fiecare dată, de 20 de ani încoace, merge şi la Cercul Militar Botoşani, pentru a-şi reaminti perioada adolescenţei, în care păşea pentru prima dată pe o scenă. Între anii 1985 – 1988, pe vremea liceului, Vlad Ivanov venea frecvent la Cercul de teatru coordonat de Carmen Simionescu şi organizat de structura militară. “O cunoscusem la Şcoala Populară de Artă, unde absolvise clasa de actorie a Silviei şi a lui Teodor Brădescu. Crease un adevărat nucleu la Casa Armatei, cum se numea pe-atunci, iar domnul Florea Macovei ne era un susţinător înfocat. Dădeam reprezentaţii pentru soldaţi, pentru ofiţeri, la Casa Armatei, la Teatrul “Mihai Eminescu” sau chiar în vecinătatea lacului de la Ipoteşti. În acea vreme am luat numeroase premii la “Cântarea României”, rememorează Vlad Ivanov. Erau timpuri, după cum îşi aminteşte actorul botoşănean, în care lumea avea timp de teatru. “Azi sunt alte reguli. Atunci, tot ce făceam era o supapă de supravieţuire. Mâncam împreună, fierbeam vin, ne ajutam între noi. Perioada mi-a rămas în memoria afectivă. Eram adolescent, visam la teatru, iar trecerea timpului m-a convins că “acolo sus, cineva mă iubeşte””. Spectacolele, ce erau şi regizate de Carmen Simionescu, erau complexe, cu muzică şi dans şi de genuri diverse. Nu erau tentaţi să vină cu “şopârle”, pentru că hibele sistemului erau resimţite mai degrabă de adulţi, decât de cei tineri. Vraja acelor timpuri i-a făcut pe protagoniştii cercului de teatru să păstreze legătura în timp. “Când l-am văzut la Cannes, i-am dat un beep, ca să ştie că sunt, cu sufletul, alături de el. Iar el m-a sunat imediat”, povesteşte Carmen Simionescu, venită la tradiţionalul “remember” cu elevul său, devenit între timp celebru.
O carieră fulminantă
Debutul lui Vlad Ivanov a fost însoţit de cursuri la Şcoala Populară de Artă Botoşani şi de cele de pantomimă, cu Dan Puric. Absolvent de IATC, tânărul botoşănean s-a făcut remarcat pe scena Teatrului Naţional, celebritatea ce avea să depăşească graniţele ţării fiindu-i adusă de prezenţa în filmul lui Cristian Mungiu, “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”. Pelicula avea să-i aducă nu doar glorie, ci şi premii de prestigiu, precum “GOPO 2008” sau Premiul Asociaţiei Criticilor de Film din Los Angeles, pentru cel mai bun rol secundar masculin. În 2008 a jucat în "Mar Nero", o coproducţie româno – franco – italiană, anul 2009 consemnându-i prezenţa în nu mai puţin de patru premiere: “Cealaltă Irina”, “Concertul”, “Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste în timpul liber” şi “Poliţist, adjectiv”. În toamna trecută a început filmările pentru lung metrajul “Principii de viaţă”, în care interpretează rolul principal şi a cărui premieră va avea loc în cea de-a doua parte a acestui an.

Niciun comentariu: