Cine adoptă un pisoi?

By Carmen -
Chiar dacă nu cred că demersul meu va avea vreun succes, măcar încerc. La blocul de pe Calea Naţională de lângă Hotel "Rapsodia", unde sunt Asigurările "Astra", la parter, într-o scară de bloc, vieţuiesc o pisică şi doi pisoi. I-au adus acolo nişte copii, iar locatarii au avut atâta suflet şi nu i-au zvârlit afară, mai ales în astfel de vremuri. Eu hrănesc pisica de când mi-e aproape "vecină", dar pisoii au crescut şi acuş ies din cutia în care se adăpostesc. În jurul blocului nu-i decât beton şi maşini, aşa că n-au mari şanse de supravieţuire. N-are nimeni şoareci unde stă, nu-i e urât, ca să vrea să adopte un motănel sau o pisicuţă? Vă spun, din experienţă proprie, că maidanezii sunt mult mai prietenoşi decât pisicile de rasă, aşa că poate se gândeşte cineva să facă o faptă bună...






Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Criza economică şi Botoşanii

By Carmen -
Imagine
* Ştim, din istorie, ce a însemnat marea criză economică mondială interbelică, mai puţin cunoscut, în schimb, fiind ce s-a întâmplat în acea vreme la Botoşani * Lucrările „Starea economică şi raportul asupra activităţii Camerei de comerţ şi industrie pe anul 1927” şi cea similară pe anul 1929, editate de Camera de Comerţ şi industrie Botoşani (aflate actualmente în fondul de carte al Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu”) dezvăluie, în detaliu, avatarurile acelui timp. Scumpirea traiului „Comerţul a avut de suferit înrâurirea crizei economice şi financiare, a crizei mijloacelor de transport şi greaua apăsare a impozitelor fiscale. Consumatorul ajuns la limita posibilităţilor de câştig de necontenita urcare a preţurilor se abţine de nevoe să cumpere. Comerţul stagnează din cauza scumpirei traiului. Un mic câştig pentru comercianţi a fost modificarea impozitului asupra cifrei de afaceri. Totuşi, comerţul a rămas năpăstuit prin dări mari, taxe vamale exagerate, taxe mari de transport
Read more »

Culmea caliciei: gumarii îmblăniţi!

By Carmen -
Imagine
Foto:  www.trilulilu.ro Azi, după ce am plecat de la slujbă, aveam o dispoziţie ceva mai meditativă, asortată cu după-amiaza frumoasă de toamnă. Agale, am trecut şi prin piaţă, pe la tarabele din "dealul" Halei de legume. Nu de alta, dar eram în bani, cu o sponsorizare nou-nouţă primită de la mama... La fel de agale, mi-am plimbat privirea peste încălţări, în căutarea unor ghete mai de Doamne Ajută... Mă uit la o tarabă, mă uit la două şi ajung şi la ultima, deja dezmeticită din visare. Peste tot, la loc de cinste tronau unui soi de gumari îmblăniţi, la 20 de lei perechea. Dau îndărăt şi studiez unii mai îndeaproape. Negustorul se înseninează, văzându-mi interesul şi mă anunţă că ţin de cald, ceva teribil! Am vrut să fac şi-o poză, dar m-am gândit că mă stucheşte careva şi m-am abţinut (dar mâine remediez lacuna!). Aşa că, până una-alta, postez o fotografie de pe  www.trilulilu.ro  cu ce aş putea numi ultimul răcnet în materie de încălţări de toamnă târzie... Cu aşa ceva
Read more »

Frumoşii de la Laurian

By Carmen -
Imagine
* Începând cu anul 1993, sute de adolescente de la A.T.L. au concurat pentru titlul de “cea mai frumoasă” * Din 1999, în competiţie au intrat şi colegii lor, atraşi de titlul de “Mister ATL” * În noianul de publicaţii din lumea şcolară atrage atenţia, prin inedit, Revista “Miss si Mister A.T.L.”, ce a văzut lumina tiparului la iniţiativa profesorului Elena Alecsa, în anul în care Colegiul A.T. Laurian“ a împlinit 150 de ani de viaţă. “Publicaţia conţine imagini, impresii şi detalii despre toţi cei care au participat sau au câştigat titlurile de Miss şi Mister din 1993 şi până astăzi. Acest proiect, finanţat de Ministerul Tineretului şi Sportului prin Direcţia pentru Tineret Botoşani, a fost unul la care au colaborat profesori, foşti şi actuali elevi. Sperăm să se bucure de un mare succes şi de noi ediţii de în anii care vin”, declară profesor Elena Alecsa. Concursurile de frumuseţe sunt, în opinia lui Ioan Onofrei, directorul A. T. “Laurian”, principalul eveniment al toamnei în licee
Read more »

Pelerinaj în satul Eminescu, din comuna Gorbăneşti. 14.01.2012

By Carmen -
Imagine
A devenit deja o tradiţie ca în fiecare iarnă, în preajma zilei în care a venit pe lume Mihai Eminescu, să se organizeze un pelerinaj cu sănii sau cu căruţe - după asprimea sau blândeţea anotimpului - în satul Mihai Eminescu din comuna Gorbăneşti. După mai multe celebrări la care au participat zeci de copii, învăţătorul Constantin Puianu a gândit o schimbare în această iarnă, optând pentru o mai mare implicare a părinţilor elevilor, ce l-au avut şi ei drept dascăl, în alte timpuri. Împreună cu invitaţii “de la oraş” şi pe o vreme ce te ducea cu gândul la primăvară, sătenii – de la mic la mare - au străbătut vârful de deal ce leagă satul George Coşbuc de satul Eminescu într-un convoi de căruţe. Ajunşi la statuia poetului, ce a fost amplasată în sat în 2005, adulţi şi copii au recitat, au cântat şi au organizat o pomenire de sufletul poetului. La eveniment au participat primarul comunei Gorbăneşti, Gică Iliescu, ce a cântat romanţe împreună cu consătenii săi şi cu oaspeţii ajunşi
Read more »

Despre emoții, cu dragoste…

By Carmen -
Imagine
În ultima vreme nu am mai scris, mai nimic. Mi-am descoperit un nou hobby, fotografia și am avut sentimentul că sunt împlinită umblând pe “ulițele” urbei (mai mult centrale, mai rar pe la periferii) și surprinzând, cu Nikonul meu, tot ce mi se pare că iese din tipare. Și aici ar fi multe de spus, e o pasiune căreia nu-i acord, nici pe departe, timpul care l-ar merita, așa că nici rezultatele nu-s pe măsura așteptărilor. Din când în când, câte-un cadru iese din tipare, mă bucur, mi se încălzește inima, sufletul și merg mai departe. Dar să revin la scris, mai vechea mea pasiune. Și să vorbesc despre emoții. E sigur, fără ele nu a ș putea trăi. Mulți se complac în rutină, în bârfe și invidii, pentru mine toate astea nu au contat, niciodată, Sau nu le-am dezvoltat eu, cel puțin și sigur nu mă “hrănesc” cu așa ceva!    Recent, am găsit un comentariu al Claudiei Țilia, o tânără talentată și sensibilă, care vorbea despre „lucrurile care rămân”. Adevărat, Claudia, ele sunt singurele
Read more »