Cel mai sigur, când se anunţă ploaie, e să faci picnic cu mici şi bere în bucătărie. La masă, mama şi verişorul meu Sorin. De cealaltă parte a obiectivului, eu şi tanti Pia.
* Ştim, din istorie, ce a însemnat marea criză economică mondială interbelică, mai puţin cunoscut, în schimb, fiind ce s-a întâmplat în acea vreme la Botoşani * Lucrările „Starea economică şi raportul asupra activităţii Camerei de comerţ şi industrie pe anul 1927” şi cea similară pe anul 1929, editate de Camera de Comerţ şi industrie Botoşani (aflate actualmente în fondul de carte al Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu”) dezvăluie, în detaliu, avatarurile acelui timp. Scumpirea traiului „Comerţul a avut de suferit înrâurirea crizei economice şi financiare, a crizei mijloacelor de transport şi greaua apăsare a impozitelor fiscale. Consumatorul ajuns la limita posibilităţilor de câştig de necontenita urcare a preţurilor se abţine de nevoe să cumpere. Comerţul stagnează din cauza scumpirei traiului. Un mic câştig pentru comercianţi a fost modificarea impozitului asupra cifrei de afaceri. Totuşi, comerţul a rămas năpăstuit prin dări mari, taxe vamale exagerate, taxe mari de transport
Foto: www.trilulilu.ro Azi, după ce am plecat de la slujbă, aveam o dispoziţie ceva mai meditativă, asortată cu după-amiaza frumoasă de toamnă. Agale, am trecut şi prin piaţă, pe la tarabele din "dealul" Halei de legume. Nu de alta, dar eram în bani, cu o sponsorizare nou-nouţă primită de la mama... La fel de agale, mi-am plimbat privirea peste încălţări, în căutarea unor ghete mai de Doamne Ajută... Mă uit la o tarabă, mă uit la două şi ajung şi la ultima, deja dezmeticită din visare. Peste tot, la loc de cinste tronau unui soi de gumari îmblăniţi, la 20 de lei perechea. Dau îndărăt şi studiez unii mai îndeaproape. Negustorul se înseninează, văzându-mi interesul şi mă anunţă că ţin de cald, ceva teribil! Am vrut să fac şi-o poză, dar m-am gândit că mă stucheşte careva şi m-am abţinut (dar mâine remediez lacuna!). Aşa că, până una-alta, postez o fotografie de pe www.trilulilu.ro cu ce aş putea numi ultimul răcnet în materie de încălţări de toamnă târzie... Cu aşa ceva
* Începând cu anul 1993, sute de adolescente de la A.T.L. au concurat pentru titlul de “cea mai frumoasă” * Din 1999, în competiţie au intrat şi colegii lor, atraşi de titlul de “Mister ATL” * În noianul de publicaţii din lumea şcolară atrage atenţia, prin inedit, Revista “Miss si Mister A.T.L.”, ce a văzut lumina tiparului la iniţiativa profesorului Elena Alecsa, în anul în care Colegiul A.T. Laurian“ a împlinit 150 de ani de viaţă. “Publicaţia conţine imagini, impresii şi detalii despre toţi cei care au participat sau au câştigat titlurile de Miss şi Mister din 1993 şi până astăzi. Acest proiect, finanţat de Ministerul Tineretului şi Sportului prin Direcţia pentru Tineret Botoşani, a fost unul la care au colaborat profesori, foşti şi actuali elevi. Sperăm să se bucure de un mare succes şi de noi ediţii de în anii care vin”, declară profesor Elena Alecsa. Concursurile de frumuseţe sunt, în opinia lui Ioan Onofrei, directorul A. T. “Laurian”, principalul eveniment al toamnei în licee
În ultima vreme nu am mai scris, mai nimic. Mi-am descoperit un nou hobby, fotografia și am avut sentimentul că sunt împlinită umblând pe “ulițele” urbei (mai mult centrale, mai rar pe la periferii) și surprinzând, cu Nikonul meu, tot ce mi se pare că iese din tipare. Și aici ar fi multe de spus, e o pasiune căreia nu-i acord, nici pe departe, timpul care l-ar merita, așa că nici rezultatele nu-s pe măsura așteptărilor. Din când în când, câte-un cadru iese din tipare, mă bucur, mi se încălzește inima, sufletul și merg mai departe. Dar să revin la scris, mai vechea mea pasiune. Și să vorbesc despre emoții. E sigur, fără ele nu a ș putea trăi. Mulți se complac în rutină, în bârfe și invidii, pentru mine toate astea nu au contat, niciodată, Sau nu le-am dezvoltat eu, cel puțin și sigur nu mă “hrănesc” cu așa ceva! Recent, am găsit un comentariu al Claudiei Țilia, o tânără talentată și sensibilă, care vorbea despre „lucrurile care rămân”. Adevărat, Claudia, ele sunt singurele
Ansamblul mozaicului din Botoşani a fost inaugurat în prima parte a anilor ‘80 şi este conceput după ideea pictorului Constantin Piliuţă, din mii de pătrăţele de gresie.
A devenit deja o tradiţie ca în fiecare iarnă, în preajma zilei în care a venit pe lume Mihai Eminescu, să se organizeze un pelerinaj cu sănii sau cu căruţe - după asprimea sau blândeţea anotimpului - în satul Mihai Eminescu din comuna Gorbăneşti. După mai multe celebrări la care au participat zeci de copii, învăţătorul Constantin Puianu a gândit o schimbare în această iarnă, optând pentru o mai mare implicare a părinţilor elevilor, ce l-au avut şi ei drept dascăl, în alte timpuri. Împreună cu invitaţii “de la oraş” şi pe o vreme ce te ducea cu gândul la primăvară, sătenii – de la mic la mare - au străbătut vârful de deal ce leagă satul George Coşbuc de satul Eminescu într-un convoi de căruţe. Ajunşi la statuia poetului, ce a fost amplasată în sat în 2005, adulţi şi copii au recitat, au cântat şi au organizat o pomenire de sufletul poetului. La eveniment au participat primarul comunei Gorbăneşti, Gică Iliescu, ce a cântat romanţe împreună cu consătenii săi şi cu oaspeţii ajunşi
Eu, într-un moment de nedumerire... E o zi splendidă de iarnă, cu multă zăpadă, care acoperă tot ce ar putea fi urât în jurul şi în viaţa noastră... Ce mi-aş dori să primesc în dar? Luna de pe cer, o insulă pustie în Pacific, un sat de munte - aşa, mai la soare - în Himalaya, o caserolă cu şoareci pentru Şobi (ca să nu mai aştepte mâncare de la mine!), inspiraţie perpetuă, motive să zâmbesc cât e ziua de lungă şi să continui şi când visez... Mă rog, fleacuri de genul acesta... Dacă nimic din toate acestea nu e la îndemână, îmi puteţi spune "La Mulţi Ani". Şi atenţia celor din jur contează şi poate chiar înlocui luna de pe cer...
Comentarii