Straie de Sărbătoare pentru suflet

Pe vremuri, se mergea la biserică în straie naționale. Oamenii erau buni și chiar credeau în Cele Sfinte. Acum, pe la țară mai vezi, pe alocuri, o bătrânică sau un sătean de vârsta a treia care-și îmbracă, cu pioșenie, costumul popular. Dar altceva voiam să scriu: că nu e suficient să-ți iei haine de Sărbătoare când mergi duminica, la biserică. Trebuie să-ți "îmbraci" și sufletul, la fel. În multe locuri, se întâmplă asta.Trec duminica pe lângă fosta Capelă militară și văd zeci de oameni în părculețul învecinat. Ascultă, în tăcere, slujba, cu capetele plecate. Fără să aibă grija celor ce trec pe lângă ei. În replică, dimineața asta, lângă Biserica Sf. Ilie, o doamnă bine îmbrăcată, cu consortul alături, se răstește la mine: "Dar de ce faci poze?". Ca să vizualizați mai bine scena, mai adaug că eu stăteam pe trotuar și filmam, de fapt, biserica, fundalul sonor fiind dat de corul dinăuntru. Fac frecvent asta, postez pe Facebook și bucur sufletele multor botoșăneni plecați în lume. Nu mă pot abține și întreb și eu: "e creștinește să sari la mine?" Cucoana se uită în continuare furioasă, aruncând priviri similare și de pe alee, în drum spre biserică. Îi spun și eu ceva la fel de necreștinesc în gând, șterg filmarea și plec mai departe. Gândindu-mă, în pas agale, unde s-o fi pierdut smerenia, bunătatea din sufletele oamenilor, educația, la urma urmei. Îmi mai aduc aminte și de filmările cu zeci de mii de vizualizări pe care le-am făcut, la aceeași biserică, de Paști, de Bobotează... Încheierea nu poate fi decât o zicere clasică: "Quo Vadis, Domine"?