Bucurii simple
Suntem din ce în ce mai grăbiţi, din ce în ce mai nervoşi,
mai prozaici cu fiecare zi. Ne interesează doar faţa văzută a vieţii,
realitatea nudă, grijile ce sunt din jur împrejurul nostru împiedicându-ne să
mai visăm cu ochii deschişi sau să dorim să aruncăm pradă sufletului noi şi noi
fărâme de frumos.
Dacă am privi mai atenţi sensibilităţile existenţei, am observa
că multe dintre ele ne sunt, din fericire, oferite gratis. Soarele încă răsare
şi apune în irizări multicolore, în nopţile senine mai poţi căuta pe boltă
Carul Mic, Steaua Polară sau Calea Lactee. Zâmbetul unui copil sau
înţelepciunea tihnită întipărită pe faţa unui bătrân, mugurul unei flori de
magnolie, aripile catifelate ale unui fluture, giumbuşlucurile animalului preferat, unduirea unui lan în pârg, răcoarea
din mijloc de pădure, toate există, sunt lângă noi, nu trebuie decât să le vedem şi să le oferim ofrandă
spiritului. Încă mai ninge cu fulgii mari ai copilăriei, deşi din ce în ce mai
rar, iar ploile repezi de vară, înnobilate de curcubee, şterg toată mizeria ce
le iese în cale.
Poate şi faptul că nu suntem atât de civilizaţi ca alţii e un
avantaj. Mai putem respira un aer curat, nu avem nevoie de măşti de gaze ca-n megalopolisuri
suprapopulate, un pârău de munte e încă limpede şi fulgerat de păstrăvi
argintii, iar fructele şi legumele îşi trag gustul din seva pământului şi nu
din cine ştie ce variante sintetice. Din fericire, natura şi-a păstrat un gust
de pur şi proaspăt, ideală pentru rasa umană fiind alunecarea, pe nesimţite,
spre - o fermecătoare "imagine-n oglindă". ("2004")
Comentarii