luni, 3 decembrie 2007

Friends will be friends...

Spre finele primaverii, un prieten care locuieste la peste 2000 de kilometri distanta imi spunea ca am toate coordonatele unui extraterestru, care e teleghidat prin telefon... Si asa si eram. Timp de multi ani (prea multi!), aceasta teleghidare a functionat ca un drog, motiv pentru care cura de dezintoxicare a durat, nu gluma. Dar cred ca pot spune, in sfarsit, ca m-am vindecat.
Pe de alta parte, in ultima vreme am constatat, cu neplacuta surprindere, ca nu mai aveam prieteni. Deloc! Nu-mi venea nimeni in vizita, nu mai aveam cu cine sa schimb o vorba, devenisem o ciudata in toata legea... Stare de fapt care incepe, din fericire, sa se schimbe. Atat Dana cat si Dan, liceenii mei din staff-ul Heartrock (acum studenti), de cate ori vin acasa, nu se poate sa nu ma viziteze si pe mine. Imi povestesc cate in luna si in stele, punem tara la cale, mergem la teatru. Vineri, Dana a propus ca in Ajun de Craciun sa mergem in satul Eminescu si sa-l colindam pe Badia Cojocaru si cred ca e o idee foarte buna, care merita transpusa in practica. Tot ea m-a invitat la chef la Iasi si cred ca si asta e o idee buna, pentru care trebuie sa-mi fac timp. La teatru am dat de Catalina, alt om deosebit, cu ea si cu Dana punand la cale, dupa spectacol, o mica sesiune de barfa feminica la mine acasa. Azi m-am intalnit cu doamna Delia, coregrafa de la "Usturoi", care e si ghid turistic. Perfect, tot voiam eu sa vad lumea si nu puteam pleca la drum de una singura... Incet - incet, firele se leaga si revin in lumea oamenilor normali, de care ma indepartasem foarte tare...

Niciun comentariu: